| = dar toporul unde e? | constantin cornelia [14.Jul.06 14:05] |
| această pagină nu trebuie citită, trebuie interzisă. în această agonie trebuie să rămânem agonici, singuri și cu masca pe față. și ce face Dana Banu? ne face să râdem, să ne simțim oameni, să-i admirăm scrisul echilibrat...să fie băgată la pagina de autor, ne șterge creierele vopsite pe dinăuntru, ne gâdilă la tălpile amorțite de atâta sta în genunchi. bravo, ne înfrunți cu ușa deschisă. | |
| = mi-ar fi neînchipuit de greu să fiu în vizorul tău | Adrian Firica [14.Jul.06 14:05] |
| păi, cine te-a făcut pe tine, măiDănuțo nene, ăla n-a fost om cuminte, măiDănuțo nene! una la mână ar fi că te-a făcut să fii extrem de curioasă din fire și, doi la mână, te-a făcut de mai și umbli cu vizoare care exagerează până dincolo de orice închipuire extremul, adică extrem de tot. | |
| = cu exagerare extremă și ușă de sticlă | Dana Banu [14.Jul.06 14:18] |
| Cornelia, eu mă gîndesc că ai dreptate. Adrian Firică, să exagerăm că doar în exagerarea exagerărilor extreme stă în viața ei simplitatea. Cu respect exagerat și ușă de sticlă cred că transparentă sau ceva nuanță de roz spre bomboană(încă nu m-am hotărît), | |
| = Insula.. | anuar brahem [14.Jul.06 16:02] |
| intr-un film cu Malcovitch te uitai prin vizorul unei usi si intrai direct in interiorul actorului. Eu zic ca e bine sa ai vecini care se preocupa de tine, in alte locuri poti trai o viata langa cineva si nu-l vei intalni sau cunoaste.(Insula lui Eco). Text bun. Placut. | |
| = vizorul de pe gaura cheii | Miruna Dima [14.Jul.06 15:53] |
| Sunt de acord, trebuie să fii un bun vecin și să nu lași lumea nebăgată în seamă. Ochiul cel mare trebuie să cerceteze în voie să poată da amănunte de mărime, culoare, poziționare... Ca să se poată face evaluarea, nu? Poftiți, vă rog. | |
| = Anuar Brahem, Miruna Dima | Dana Banu [14.Jul.06 17:44] |
| Anuar Brahem, aprecierea venind din partea ta mă onorează. Miruna Dima, textul e deschis interpretării, mulțumesc de trecere. | |
| = Ai | mardale stefan [14.Jul.06 18:10] |
| Foarte clar se vede prin vizorul meu simplitatea cu care scrii.Am mai citit si alte proze de ale tale si-mi place concizia propozitiilor scurte care dau un ritm relaxant la citire.Ai stil. | |
| = Mardale Ștefan, | Dana Banu [14.Jul.06 18:24] |
| Sincer îți spun, Ștefane, că m-a emoționat într-un fel ciudat ce mi-ai scris tu mai sus, textele înscrise de mine aici te vor aștepta întotdeauna ca pe un apropiat al lor. | |
| = Dana! | Maria Gold [14.Jul.06 22:08] |
| După cum văd aici și am văzut și în alte scrieri ale tale, tu ai găsit o baghetă magică și pe unde umbli, când lumea nu-i atentă, tu scoți bagheta și tarnsformi pietrele în diamante, fierul în aur. Ai drept de autor la rețeta asta, ai patentat-o, e de dat la prieteni? Felicitări pentru talentul tău de a scoate apă proaspătă din izvoare ascunse. | |
| = Pareri | OvidiuBaron [15.Jul.06 06:08] |
| Inceputul parca anunta o poveste lunga si extrem de serioasa, riguros incadrata in timp. Dar in aceeasi fraza izbucneste deja autoironia si reperele date ne fac sa intelegem ca e vorba de un instantaneu. Se zice ca e foarte greu sa scrii scurt, pentru ca trebuie sa exprimi mult in putine cuvinte si cea mai mica incoerenta ar putea strica totul. Cred ca tie iti iese foarte bine. Pasajul cu aruncarea pietricelelor in semn de buna ziua e foarte nostim. | |
| = Maria, Ovidiu | Dana Banu [15.Jul.06 07:16] |
| Maria, sper ca plăcerea pe care ți-a fost oferită de lectura textului să fie pe măsura aprecierilor, mulțam de cuvinte. Ovidiu, mă bucură trecerea și "foarte bine"-le ce vin din partea ta, mulțumesc de citire. | |
| = erată | Dana Banu [15.Jul.06 15:28] |
| -care ți-a fost oferită- -foarte bine-le ce vine- | |
| = in sfarsit | Stefan Doru Dancus [23.Mar.07 21:00] |
| In sfarsit, Dana Banu, am citit si eu "Ce mai faci, tu, Dana Banu?", un jurnal despre care vad ca lumea vorbeste aprobativ. Ma mentin in ton cu lume - nici n-am cum sa nu - si spun ca asta e tipul de jurnal pe care imi place sa-l citesc scris de o femeie. Spre diferenta de langurosul, impopotonatul, incotosmanatul si infoliatul (si ar mai fi epitete!) "Jurnal" al lui Mircea Cartarescu pe care l-am citit intr-o inchisoare din patria asta uituca. Voi reveni la sentimente mai bune si voi publica o bucata din jurnalul meu pe agonia si pe unde s-o mai nimeri. "Jurnalul" tau m-a convins, altfel o tot lalaiam de pe-o zi pe alta. Totusi, mi-e greu sa citesc pe monitor - cea mai comoda pozitie mi se pare cea in pat, cam asa cum chefuiau nobilii romani, stand intr-un cot, asezati pe jos, pe blani de animale aduse de prin tarile pe care ei le supuneau. Am recitit recent "Oameni si demoni" a parintelui Rodion din Rusia. Inclin sa cred ca si jurnalul e o forma de exorcizare: ne salveaza de invidia, reticenta, indoiala cunoscutilor nostri - arata cum sa spunem adevarul despre noi. Curios, intr-una din cartile mele eu chiar am construit o casa transparenta total - una potrivita sa astupe gura vecinilor si trecatorilor (apropo de "Vizorul"). Cand iti apare cartea, spune-mi: [email protected]. Daca editez eu primul - iti dau telefon, ca mi l-ai trimis. Mi-ar placea sa citesc jurnalul acesta tiparit, nu pe monitor, cum am spus. Sa ai pace, Dancus | |
| = cam târziu dar nu prea târziu | Dana Banu [24.Apr.07 12:57] |
| ei, Ștefan Doru, abia acum am văzut semnul tău de aici, ce pot să îți spun...ai dreptate, un fel de exorcizare, nimic mai mult... am trecut peste jurnalul acesta uitându-l, cum spuneam pe la începutul lui, sunt prea inconsecventă, pace și ție salut | |