| = Lory...felicitări! | Elena Toma [25.Jul.06 11:37] |
| da! ai drepate! "A modela lutul este o muncă istovitoare care cere îndemânare și mai ales dragoste pentru această artă." dar există arta de a trăi care presupune aceeași dragoste si meticulozitate în modelarea caracterului, spiritualității, subiect care merită aceeași atenție și despre care am putea scrie ore în șir. privesc creația meșterului olar și simt liniștea în ovalul, culorile, formele create cu eleganța sufletului de artist, mereu dornic să fie mesagerul creației lui spre sufletul omenesc. felicitari pentru preocupările tale, Lory, frumos că mai sunt tineri ca tine interesați să readucă în atenția noastră preocupări, meșteșuguri care au făcut renume artistului român. "când liniști-i e dor să mă străbată și soarelui să-mi steie-n buzunar olarului care mai crede-n roată îi pun o piatră mică la hotar" | |
| = Elena:) | Lory Cristea [25.Jul.06 19:51] |
| Multam Elena, si mie imi place sa privesc mainile olarului cum dau forma vaselor, e un ritual de o frumusete rara:) drag - Lory | |
| = lut... | mircea lacatus [25.Jul.06 19:56] |
| rog sfrumoasa autoare sa ma ierte..ulciorul de sus nu e hurez ci korond s-a strecurat o mica greshala ne redactare...in rest frumoasä povestea olarului | |
| = It's a deal, Lory! | Sorin Olariu [25.Jul.06 19:56] |
| "mie imi place sa privesc mainile olarului" (Lory) OK, Lory, o sa iti trimit o poza cu mainile mele. (Olariu) PS: Felicitari pentru postare. | |
| = da, multumesc | Lory Cristea [25.Jul.06 20:18] |
| Mircea, este posibil sa fi gresit, multumesc voi modifica. D-le Olariu:))) u got me la faza asta, sa-mi trimite-ti o poza cu dvs, tinand halba cu amndoua mainile, ca veverita:)) multumesc Lory | |
| = erata | Lory Cristea [25.Jul.06 20:33] |
| erata: trimiteti (m-ati afurisit, precis:)))) | |
| = felicitari! | Vasile Ilin [25.Jul.06 20:46] |
| Felicitari! Pe cand un studiu despre motive, teme in arta olaritului? Astept. Cu bine, | |
| = Vasile | Lory Cristea [25.Jul.06 20:52] |
| Vasile, voi incerca sa ating tot ce tine de arta populara, in masura in care ma pricep sa va spun cat de cat, ceva interesant. Urmatorul eseu este o surpriza:) Multumesc - Lory | |
| = V-a scăpat doar primul rând! | Alexandru Ciobanu [26.Jul.06 12:46] |
| V-a scăpat doar primul rând! În rest ați preluat integral. (106) PILDA OLARULUI Publicat (nu întâmplator!) în volumul Planeta ipocriților, ed. Miracol, București, iulie 2003, pagina 158. Modelarea lutului de către olar este întru-câtva similară modelării egoului de către suflet. La început lutul se frământă cu apă. Operația este probabil neplăcută, nejustificată, abuzivă. Lutul protestează, opune chiar rezistență, trebuie încurajat să se opună, se mai adaugă humă. Apoi apă, nu prea multă findcă se poate descuraja și renunță la luptă, adică curge. Prima fază-frământarea este gata când personalitatea lutului este adecvată fazei a doua. Lutul nu are percepția olarului. Nu îi poate cunoaște intențiile, îi simte doar influența. Pe măsură ce se lasă modelat, faza a doua, lutul ia forma pe care o dorește demiurgul său, zeul său. Procesul poate dura minute sau ore. Când e gata și a ajuns sub formă de oală, lutul este lăsat să se usuce, să se maturizeze câteve zile. Urmează operația de ornare, care este opțională. Zeul, olarul creator, își mângâie oalele cu pensula înmuiată în smalțuri și vopseluri întru desăvârșirea lor. Oricât de mult le-ar împodobi, ele vor rămâne totuși oale. Vor primi sarcini, vor îndeplini misiuni. Deși permanent manipulată de cineva, dacă își va face bine treaba oala va avea o viață lungă. O mică greșeală, o marchează cu o ciobitură, prima gafă o sparge și ajunge cioburi. Urmează judecata olarului, dacă a fost trufașă îi va citi viața în cioburi și va afla cât a fost de agitată și câți dușmani și-a făcut. Atent la detalii va observa și pentru sine dacă toarta era suficient de mare, pereții prea subțiri, baza strâmbă. La următoarele loturi va accepta ideea evoluționismului și își va perfecționa opera. Olarul face tot felul de oale: mici, miniaturale, mari, simple, ornate, rafinate, smălțuite, oale de apă, de rachiu, de vin, de ulei sau de lapte, oale de zi sau oale de noapte. Fără părtinire le iubește pe toate. Peste un timp, oala sau cioburile rămase din ea, se transformă în mărturie. Nici o oală nu se poate face singură, deci ea demonstrează existența zeului creator, apoi îi destăinuie personalitatea, starea de spirit, fantezia, frământările, bucuria sau tristețea, năzuințele. După un timp suficient de lung oala poate spera să ajungă iarăși lut în mâna olarului. Poate atunci o va face ulcea. Sau ulcior. Sau amforă. Comentariu. Ce mică s-a făcut lumea! Cât un țucal. Foarte potrivit mottoul pe care vi l-ați ales: “Nu mă bate Doamne tare Că și io-s de-a Dumitale” | |
| = da | Lory Cristea [26.Jul.06 13:18] |
| Corect! am sa postez in josul fiecarui eseu, de unde am luat o parte din informatii. In rest nu am timp de prostioare. Ma scuzi (daca vrei) | |