| = parere | Nicolae Bogdan Groza [26.Jul.06 15:38] |
| in primul rand sesizez multitudinea de culori folosite in text, ceea ce poate fi deranjant. Sunt cateva strofe care duc la o hermeneutica sacra, si pe care incerc sa le descifrez. alegerea sufletului in verde, e de bun augur. Sufletul, deci, doreste un nou inceput, o speranta, saturandu-se de rosul vertical ( expresie stanesciana) al inimii. Rosul poate fi culoarea iubirii dar si al distrugerii, poate aduna dar poate si desparte. Cocapul de la marginea timpului, axis mundi, pe care se urca si coboara oameni si sfinti. "omului salbatic si gol al Evului mediu" suna oarecum fortat. Salbatic poate, dar gol? Daca te referi la nuditate atunci nu e bine, daca insa te referi la lipsa lui de intelegere, deci gol fiind folosit ca metafora sau epitet ( cap gol, de exemplu) atunci are inteles versul. Multe descrieri derutante, greoi de citit si mai ales de inteles, sesizez in finalul primei strofe. Apoi, in strofa urmatoare iar schimbi culorile. acum sufletul, caci inteleg ca despre el e vorba, prin aceasta ubicuitate, e de culoarea albastra. Culoarea apatiei, fapt redat prin acel "plictisit de linistea..." La fel, dupa parerea mea, te pierzi in niste descrieri halucinante. Cum adica "Înfășurat în asfaltul albastru a nisipului verde"? Nisip pe asfalt? al;bastru pe verde? prea multe culori aruncate asa anapoda, care dau intregului text o senzatie de fusta tiganeasca in diverse culori tipatoare si care oboseste ochiul cititorului. Ai imagini interesante care trebuie exploatate, lucrate, cizelate. astfel, textul isi pierde din interes. E o parere personala, ia-o ca pe o critica, daca vrei, o critica bine intentionata. | |
| = raspuns | Szasz Teodora [28.Jul.06 08:05] |
| In primul rand vreau sa va multumesc pentru comentariu. Intr-adevar,culorile tipatoare poate obosesc putin cititorul, insa eu am vrut in primul rand sa subliniez ca aceasta "ubicuitate" e greu de suportat, dar totusi exista, iar existenta ei am exprimat-o prin diverse locuri, culori, anotimpuri... Apoi, prin "Înfășurat în asfaltul albastru a nisipului verde" am incercat sa cuprind cat mai mult din globul pamantesc, dar si faptul ca sufletul e deja obosit, derutat, iar viteza de "deplasare" e una centrifuga si foarte mare. Asfaltul este lumea urbana, moderna; albastrul apei, nisipul desertului si nu numai, iar verde iarba, vegetatia... Oricum, pe viitor o sa tin cont de indicatiile dumneavoastra... Va multumesc mult. Numai bine! | |