| = despre albastru | enache ionut laurentiu [31.Aug.06 12:36] |
| de exemplu aceasta este o poezie a solubilitatii umane, trecand prin diferite grade de metamorfoza o poezie indigo ce isi lasa adanc urma in cele 2 sfere fara de care "nu ai ce raspunde cand ajungi cu nunta la Dumnezeu". iar finalul comprima toate stadiile de metamorfoza atat a fiindului cat si a inca nefiindului trecand prin mine in toate starile de agregare. o poezie poate prea poezie fata de cuvant | |
| = . | Costin Tănăsescu [31.Aug.06 12:47] |
| aceasta este o "trecere" de bariera cuvântului. daca ați fi folosit cifre în loc de litere în acest text tot același efect ar fi avut. filozofie, poezie, durere, culoare sunt numai câteva din ingredientele acestei reușite. plec cu aceste versuri: "când au venit prietenii de departe mă priveau ca niște țărani care așteaptă ploaia am înțeles că trebuie să tac pentru a se reculege îndelung..." este o imagine veritabilă încărcată cu fior până la paroxism. pe curând! | |
| = descântec la țărm de okeanos | Ela Victoria Luca [31.Aug.06 12:50] |
| așa se scrie poezia din om. singură. ca din okeanos. așa vin cuvintele, purtătoare de metafore revelatoare, de oglinzi-spirit, reflectând lumile dinăuntru spre lumile din afară. așa se înșiră mărgăritarele stilistice, acolo unde poetul resimte și facerea, și desfacerea, deopotrivă. nimic nu rupe armoniile cuvântării poetice atunci când ceea ce rămâne viu în trăire și logos, se numește pe sine și se redă în arta de a scrie. aici e un poetic spre perfecțiune într-un ritm interior de descântec pentru a fi și a nu fi, nu hamletian, ci leovenian. pe prima pagină, un poem-despre-ființare-în-neființă. Ela | |
| = "abia mai trag de umbra mea" | Adina Batîr [01.Sep.06 00:03] |
| descantec desprins din tarmurile departate ale apelor, cumva despletirea lor printr-un "a ramane" drept, a ramane copac viu cu umbre lasate in prag. exista sens in aducerea aproape a linistii simple, fiindca ramanem aceiasi care aduna cu sine intreg Cuvantul si intreaga Pieire si le purtam in spate ca dar si sfaramare in viata. | |
| = fluidul | Camelia Tripon [01.Sep.06 07:05] |
| poezii se transformă în viață care urcă spre cerul spiritual, deși nu apare roșul totuși albul este invocat la nunta astrală, kundailini urcă spre contopirea cu grația divină...pentru moment a fost atinsă doar chakra logosului...indigo, dar fluviul urcă, curge spre grație...mi-a plăcut, atât filozofic cât și muzical, este precum o simfonie de trăiri și aspirații... | |