| + Mihai | silvia caloianu [08.Sep.06 08:26] |
| Am tot recitit. Imi vine greu sa citesc doar "testamente" si "finaluri", ale Poetului Mihai Leoveanu... Strofa a 3-a m-a cutremurat. Sa nu murim, cat mai suntem iubiti, cat mai iubim! - strig si eu. Ma auzi, ma auzi, Mihai? (nu te vad pe YM, scuze ca iti raspund atat de tarziu, aici: am primit mesajul tau, dar nu m-am aflat in Chisinau catre sarbatorile din 27 si 31 august. Insoteam un grup de participanti basarabeni la Festivalul-concurs de muzica din Pitesti "Curierul Zilei".) | |
| + parere | Dan Cârlea [08.Sep.06 08:45] |
| multe pasaje deosebite, de poet matur, care nu mai are nimic de demonstrat, poate asa se explica si putinele parti mai usurele, dar cele tari atarna mult mai greu in balanta Parti memorabile din puctul meu de vedere sunt : "între abis și panteon demonul meu mai vine să te cheme tu ești realitatea pe care n-o-nțeleg eterna utopie dezlănțuind sisteme" "fii tu iubire moartea vino cu nimb întunecat și gesturi de nebună prin ochii tăi zburau atâția îngeri acum sălbatic toți ca-n peșteri se-mpreună" "din casa mea a mai rămas doar ușa. spre oriunde plec pașii mei tulbură imensitatea. în lumină sunt altul și altul pentru că prin mine galopează vuind un șir de oameni invizibili. sunt creatorul celor care imateriali trec prin mine. în urmă departe sub umbrele noastre încă trosnesc fragede crengi. dar unde să te aflu și unde sunteți înălțimi peste care sufletul meu abia se târăște? " domnule Leoveanu, astept sa citesc si alte poeme ale domniei voastre ma retrag, tarandu-ma peste micile mele inaltimi, vorba dumneavoastra, cu respect, DAn | |
| = mihai, | Elis Ioan [08.Sep.06 10:31] |
| fragmentele 2, 3 și finalul (aș renunța la fragede crengi, pt ca umbra să fie cea care troznește)au forță, 4 o duioșie anume, o tristețe - dă-mi clipa de acum eternă/ doar cât iubim atât noroc. Pe ici pe colo mi se pare un pic forțat, întins versul: eterna utopie, sinele abrupt, cenușii impersonale, realul care niciodată nu ni se dezvăluie (prea complicat chiar și de dragul rimei și pierzi puțin ritmul). nu mă refer la expresii în sine ci în context e un pic cam mult. sau cel puțin așa a ajuns la mine. dar e poemă bună, care mi-a plăcut (în special fragmentele cu forță), în genere are fluiditate și transmite ceea ce își propune. elis | |
| = mihai, | Elis Ioan [08.Sep.06 10:31] |
| fragmentele 2, 3 și finalul (aș renunța la fragede crengi, pt ca umbra să fie cea care troznește)au forță, 4 o duioșie anume, o tristețe - dă-mi clipa de acum eternă/ doar cât iubim atât noroc. Pe ici pe colo mi se pare un pic forțat, întins versul: eterna utopie, sinele abrupt, cenușii impersonale, realul care niciodată nu ni se dezvăluie (prea complicat chiar și de dragul rimei și pierzi puțin ritmul). nu mă refer la expresii în sine ci în context e un pic cam mult. sau cel puțin așa a ajuns la mine. dar e poemă bună, care mi-a plăcut (în special fragmentele cu forță), în genere are fluiditate și transmite ceea ce își propune. elis | |
| = daia | Julieta Daiana Bock [15.Sep.06 16:42] |
| Va multumesc pentru emotiile placute create de versurile domniei voastre sunt prea nepriceputa pentru a va critica sau lauda scrisul dar pot sa va spun atat: mai vrau sa citesc Leoveanu! | |