| = hai bonjur, tzatzo;) | Anaid [19.Jun.02 14:49] |
| Mi-a placut. Am citit dintr-o suflare, usor si cu placere. Si ironie fina ai punctat cateva 'rani' ale taranismului actual... taranism in toate sensurile lui. | |
| + Taranu' de la gard | Vlad Ioan Mirescu [14.Feb.04 17:04] |
| Draga Nicoleta In primul rand bun venit printre noi! Citind editorialul tau, cred ca mai sunt si altii care gandesc: l-as fi putut scrie eu. Asta spune multe, in primul rand ca ai atins coarda sensibila a tuturor celor carora nu le e rusine sa fie oricand "taranul de la gard". Si, crede-ma, stiu ce spun. Dupa 9 ani in Budapesta, iti doresti sa te sperie o fetita din ciresul de deasupra vreunui gard, care sa te salute spunandu-ti: "sar'mana!" Bogdan | |
| = asa e | no1 [19.Jun.02 15:38] |
| gardul meu e la 8 de obicei problemele sunt cu tzevile nu cu scandurile, cu linoleul nu cu podeaua, cu parizerul nu cu slanina, cu vodka nu cu horincile, cu becul nu cu soarele, cu salteaua nu cu pernele, cu robinetele nu cu fantana, cu curvele nu cu mandrele si cu toate celelalte . animal urban se numeste specia noastra. ne strecuram printre dungi pe beton si alunecam printre bare in autobuze, actionam la semnale sintetice si peste toate astea avem pretentia unui suflet universal care razbate dincolo de jungla urbana, avem pretentia unei comunicari. avem toti un numitor comun si acela e gardul de la 5 sau de la 8 sau de la vila. fiecare in cusca lui, dand ocol gratiilor cu frica si cu gandul la un camp deschis unde poti alerga liber | |
| = capra:) | Pan [19.Jun.02 18:07] |
| unde mai pui ca dupa gard se afla si capra vecinului... si asta-i o tema. Frumoasa text! -> asta apropo de descoperirile editorialiste;) | |
| = flori, balcoane, dialog | adrian_nairda [19.Jun.02 19:10] |
| Fa-Nico, ce facusi ostretile astea asa dese si `nalte. Nu poate omu` sa te vaza. Doar te aude. Pusesi si interfon la poarta, vazui io. Ma scarpinai in cap si ajunsei repede la radacina lucrurilor - ma port tuns scurt. Auzi tu, nu poti lasa zorelile alea din balcon la vale, il iau pe No1 asta cu mine sa-ti facem o vizita. Noi te tinem de vorba, ca vaz ca suferi, iar tu ne tratezi natural, cu horinca, asa cat sa fie "vizitele" la pahar scurte, sa nu te tinem prea mult din cele treburi editorialistice. Spunem multumesc la sfarsit si iti uram de bine. Ai coronita de la mine. | |
| = > Nic | Andia [19.Jun.02 19:36] |
| Draga Nicoleta, Si eu am avut senzatia asta, mai ales in caminul studentesc. Doar ca eu nu prea aveam chef de vorba. Dimpotriva. De asta multa vreme am crezut ca in mine nu zace nici un taran. Poate ca aveam dreptate. Sau poate tu ai dreptate dar ai vrut sa spui prin "taran", omul vulgar, primitiv, nealterat de societate. "Taranismele" pe care le-ai enumerat, mie mi-s foarte dragi, pe mine doar ma supara cruzimea taranului cand e vorba de moarte, nastere, evenimentele capitale. N-am putut sa inteleg niciodata cum taie el linistit cocosul, dupa ce i-a dat graunte din palma atata vreme. Eu nu stiu cine e celalalt din mine. Dar as vrea sa nu fie taranul. Dar asta e problema mea. Problema ta e ca ai scris un editorial bun (eu l-as fi incadrat la "eseu") si m-ar bucura sa continui, prezenta feminina in materie de idee s-a diminuat simtitor in ultima vreme. | |
| = privind printre uluci | Nic [19.Jun.02 19:35] |
| Draga adrian_nairda, lasai lamba din tinda aprinsa sa gasiti drumu'. Ada si niscai unelte sa rarim cele ostrete. | |
| = imi place friptura de cocos, tie nu? | Nic [19.Jun.02 19:53] |
| Pentru Andia Multumesc pentru cuvintele frumoase dar permitem sa nu impartasesc parerea ta despre cruzimea taranului. Nu cred ca e cruzime, mai degraba o cunoastere la nivelul subconstientului a ritmurilor vietii. Nu omoara din cruzime ci din necesitate si niciodata mai mult decit are nevoie. Vorbeste despre moarte ca despre un lucru firesc. Si e firesc, chiar daca ne sperie. Personal n-as putea omori o vietate mai mare decit un tintar dar atitudinea mea fata de moarte(si chiar nastere)e la fel de detasata. | |
| = stele verzi | adrian_nairda [19.Jun.02 20:06] |
| Mi-am cam pirdut reflexele de cand baga Primarele falinare in sat. Stie toata lumea ca "viu" tarziu acasa. `Nainte nemeream casile mele cu ochii inchisi, acu` ma orbesc astea puse-n par. D`aia zic: Hire-al dracu` dom` Primare, C-ai pus in sat falinare. Vreu s-ajung la ale case, Ma trezesc c-un par in brate. Cum sa viu io la tine de tii lamba cam ca Primarele falinarele. Daca pierd cartela. Pai cum o mai gasesc. Voi tineti luminili pa sus, nu unde are omu` nevoie de ele. Luminati drumu` nu ceru! | |
| = Prajituri | Andia [19.Jun.02 23:22] |
| Draga Nic, tocmai asta e, eu nu prea mananc carne. Imi ajunge un editorial bun, vreo doua poezii reusite, plus una personala la dospit. Dar imi plac prajiturile si aici vad f. necesara existenta gainii cu oua. Gaina, trebuie sa fie si ea fericita, nu poti s-o tii doar cu malai. Ii dai un cocos, de exemplu. Asa ca, pana la urma, sunt de acord cu tine si sper sa nu te superi ca-mi lac prajiturile. | |
| = si eu, mai bine nu... | Filip [20.Jun.02 02:23] |
| continui sa stau pe gard - poate CONTINUU ca doar nu si-o fi lasat taranul radacinile si-n limba literara... nu ca(atentie impamantenitilor, a nu se citi nuca) as fi eu un fel de gica contra ratacit printre biti da', ce sa zic, numai lauri, pardon confetti, draci beliti si-mprastiati etc, etc. un editorial presarat cu comentarii care mai de care mai emotionale, cu toate impropozelile necesare mustind de un fel de nostalgie a radacinilor. problema zic eu ca e alta. cati dintre toti nostalgicii nu folosesc cu atata candoare cuvantul taran la modul suav-depreciativ uitand ca de fapt de pe-acolo venim mai toti, cati dintre aceiasi impatimiti nostalgici nu stramba din nas cand se izbesc, vai!, in culmea civilizatiei lor cu vreun exemplar de-ala, obiect al nostalgiei, prin piete stramband din nas ca si cum ar fi intalnit intunericul istoriei omenirii. oare cati?! din nefericire cred ca taranul a ramas doar ca obiect de spectacol iar adevarata lui drama se "literariseste" cu atata emfaza de parca ar fi doar o proiectie imagistica... | |
| = dind cezarului ... | Nic [20.Jun.02 12:42] |
| Draga Andia, ma vad nevoita sa-ti dau dreptate. Si mie imi plac prajiturile. | |
| = tarane, tarane | RaduLucian [20.Jun.02 13:44] |
| comentariul lui Filip mi-a adus aminte de un banc: Pestisorul de aur, scapat cu viata dintr-o furtuna devastatoare e aruncat de ghinion pe mal de un val mai mare. Economisindu-si cu greu puterile, se abtine el ce se abtine pana cand eventual va aparea un om prin preajma. Cand se apropie primul om care ar putea sa il ajute, pestisorul de aur ii graieste cald: - Tarane, tarane, uite ce nenorocire mi s-a intamplat, arunca-ma inapoi in apa si iti voi indeplini cinci dorinte, ca sunt intr-o situatie disperata. Taranul se apropie tacticos, ridica piciorul si cu forta striveste micutul pestisor cu talpa bocancului ca pe un muc de tigara aruncat pe jos, rostind cu manie: - bah nenorocitule, pe cine faci tu taran ? | |
| = Nic:) | lightyear [24.Sep.02 19:53] |
| Ieri mi-ai facut o mare surpriza cu steluta aia, pentru ca nu ma asteptam, nu te cunosc, cred ca intr-adevar ti-a placut textul meu. Ti-am citit cu mare atentie textele. Hei, nu te astepta sa iti intorc laudele, oricum ai destule..:) M-am mirat de un comentariu al tau, in care ma acuzai de subiectivism fata de personajele mele. Dupa ce am citit proza ta am inteles, povestile tale sunt adevarate, personajele probabil foarte reale, iar tu esti obiectiva fata de ele. Am ales sa comentez textul asta pentru ca este cel mai diferit ca si tema si stil, fata de textele mele. Si tu esti noua pe aici si inca iti cauti forma cea mai buna de exprimare. | |