| = Stejare | Andu Moldovean [03.Oct.06 15:51] |
| Nu stiu daca tu te tii de ce ai spus candva, dar eu sa stii ca te citesc cu o anumita obstinatie specifica furnicilor cand devoreaza, ca sa ma citez singur ca un nesimtit ce sunt. Si cum ar putea fi altfel, cand un om care se ocupa de business continuity, in timpul hai sa-l numim liber pe care-l mai are (desi in mod normal asigurarea continuitatii proceselor de afaceri, care include dar nu se rezuma la disaster recovery, iar dezastrele, crede-ma ne pandesc la tot pasul, chiar azi dimineata visam ca era cutremur mare si eu ma gandeam Doamne daca le-am asigurat cum trebuie serverele alora de la OMV) scrie poeme si nu orice fel de poeme, ci pline de semnificatii precum carasul de oase. Printul asta al tau bibliotecar este fara discutie o fiinta elevata, care, daca nu ar fi plecat (cum ni se releva in finalul poemului) ar fi desigur inca printre noi, iar asta e de bine sau e de rau, nimeni nu poate sti. Cert este ca bibliotecile circulare (pe care le intalnim in poem de doua ori, ca nu cumva sa uitam de ele luati fiind de ale vietii valuri) ne-au ramas, pline de carti pe "doua si trei" randuri, de unde putem imediat infera ca bibliotecile nu numai ca sunt circulare (ca mai toate bibliotecile, intotdeauna m-am intrebat de ce iesirea e tot acolo pe unde e intrarea) dar au si un design aparte, usor asimetric, care permite cartilor sa stea pe doua sau pe trei randuri. Acum nu insist asupra faptului ca si "rugul" apare de doua ori poate pentru a desavarsi, intr-un fel numai de el stiut, opera inceputa in prima sa aparitie cand "stralumina". Finalul insa din pacate raceste peisajul deoarece ai simtit nevoia (probabil dintr-un avant al scrierii care a introdus in ecuatia starii poetice inertia, de care, in contextul gravitatiei, nu scapa nimeni, nici macar tu stejare) introducerii "ninsorilor" care, nu numai ca virgula "canta" dar sunt si "insangerate" ceea ce, in umila mea oipnie, este prea mult pentru un singur rand. Cam atat, ca trebuie sa dau fuga-fugutza sa vad ce mai e prin buncar. Bobadil. | |
| = Boba | Manolescu Gorun [03.Oct.06 16:57] |
| Mulțumesc pentru trecere, Boba. Așa cum am mai spus altă dată, eu mă cam joc cu poezia și, în consecință, nici ea nu mă prea ia în serios. Cândva, îmi intrase în cap că sunt poet. Dar, la un moment dat, mi-a trecut. Orgoliul umilinței - ar zice unii. Aiurea! Era doar, din păcate, luciditatea și distanțarea vârstei. Pe vremuri, am dat și eu peste un director (rara avis) deștept. Care, într-o ședință de avizare a unui proiect, în carul căreia mă cam băgam în vorbă ca musca-n curu' iepei, i-a zis șefului meu: "Spune-i ăstuia porunca a opta (mi se pare)". M-am blocat. Și, după ședință l-am întrebat pe respectivul șef, ce-a vrut să spună directorul. Răspunsul: "să știi și tu că Joni (așa-l chema pe șefu' ăl mare) are un decalog". "Bine, bine și ce spune porunca a …?" "Nu da din cur când nu te fute nimeni"….Acum, după atâta timp, când nu mai am decât șansa să dau în mintea copiilor, m-am apucat din nou să mai torn câte un text, pe aici și-i zic "poezie". "Multă lume-i amărâtă, da o duce bine" spunea o secretară simpatică pe care am avut-o (ca secretară și nu…) și eu mai târziu. Deci, asta e ! Și mă uit cu orece invidie (temperată) la alții (printre ei și la tine - cândva ți-am promis c-o să te urmăresc până-n pânzele albe și o și fac) care chiar scriu poezie. | |
| = Stejare din nou | Andu Moldovean [03.Oct.06 17:47] |
| Uite ca imi da si mie bunul Dumnezeu prin mana ta bucuria unui dialog plin de seva aici, pe poezie.ro... (sa stii ca si pe mine ma incearca uneori "nostalgia" secretarelor, avantajul meu insa e ca eu le angajez totusi cu "mana" mea :-) Daca e sa vorbim deschis (si asa ar trebui macar noi, care incercam sa nu vindem oamenilor doar iluzii de infailibilitate ci si putina siguranta adevarata :-) nu putem spune ca "scriem" sau "nu scriem" poezie... deoarece ne-am afla in fata unei contradictii "de facto" in absenta unei definitii, fie ea si axiomatica, a termenului. Mai e desigur si eterna problema a "nivelelor" de comunicare si mai ales (fapt ignorat de multi scriitori) a "secventei" acestora. Dar nu putem intra in aceasta discutie aici si acum, asa-i Stejare? :-) Mie imi place simbolistica metaforica (pentru ca exista mai multe feluri de simbolistica, nu?) in poezie, chiar daca o gramada de oameni de pe aici ar face-o albie de porci, poate ca asa sunt eu, mai old-fashioned... De aceea (cel putin dpmdv) ma "ating" multe dintre constructiile tale si cred ca unde ar mai trebui "lucrat" este la discurs si la acea "secventialitate" de care iti vorbeam mai devreme a "nivelelor" de comunicare. Nu sari, nu le inversa. Intai unul, apoi doua, apoi trei :-) Te citesc mereu cu placere si drag, Bobadil | |
| = Boba din nou | Manolescu Gorun [03.Oct.06 19:02] |
| Măi Boba, Ai început să umbli la finețuri. Și mintea mea, acum, e plecată cu sorcova. Sau poate că tocmai asta e bine. Pentru că atunci când lași mintea de-o parte se întâmplă niște chestii…printre altele și cu "nivelurile" alea de "comunicare" de care vorbești tu și care se activează aparent aiurea… Și, după mine, tocmai aici apare farmecul. Iar faptul că se "sare" de la unul la altul cam haotic, asta e. Nu-mi rămâne decât să aștept ca "salturile" să se ordoneze de la sine (armonios sau disonant - că tot se poartă). Dacă s-o întâmpla așa….Mi-aduc aminte de… Ci că, pe strada "Așteptării" tot aștepta cineva să apară altcineva ca să-l întrebe ceva. În fine apare altcineva. Acel "Cineva" îl întreabă: "Nu vă supărați, aștept pe cineva să-l întreb unde este strada Așteptării". "Nu mă supăr, așteaptă-l!". Cu drag, G. M. | |
| = :-) | Andu Moldovean [03.Oct.06 23:12] |
| De unde se deduce ca mintea ta nu e plecata, totusi, cu sorcova. Sau daca este (Doamne, cat iubesc ambiguitatile logice, niciodata nu le-am aplicat bine in programare, chestia asta are de-a face cu teoria erorilor, care e cel mai dracos animal de pe lumea asta, parerea mea...) atunci acolo unde e eaplecata trebuie sa venim si noi sa te sorcovim :-) Sa ne citim cu bine, drag Bobadil. | |
| = Programa-ma-mas | Manolescu Gorun [04.Oct.06 12:45] |
| Progama-ma-aș și n-am cui… Mai dă-o dracu' de programare că sunt sătul de ea până-n gât. Cineva, malițos, ar zice că ea de la gât în sus începe. E un tâmpit. Și tot tâmpit sunt și eu când îi învăț pe studenți, zăpăcindu-i, nu numai programare dar și despre complexitatea calcului și alte aiureli (ajungând până la AI). Dar am bunul simț să-i avertizez că peste "minte" cineva a avut perversitatea să ne "programeze" atât de subtil de nu se mai descurcă nici dracu'. Și tocmai pe aici începe jocul frumos între minte care trebuie să "discursivizeze" și non-minte (cum zic aia de-s luați cu pluta prin extremul extremului Orient). Și, evident (era și de mirare să nu observi) că în "discursul" meu am comis o "eroare" (voită) de "logică". Dar asta e. Pentru că, zice unul (Malgrinda - cine-o fi ăla?) într-un motto la un capitol din "Roșu și Negru": "Vorbele i-au fost date omului pentru ași ascunde gândurile"; și, zic si eu, " de ce nu și pentru a transmite câte ceva de dincolo de gânduri" lucru care nu este, uneori, chiar imposibil (din nefericire, doar pentru foarte puțini). Tot eu, G.M. | |
| = vai vai 2 incercari si nici una buna | Dmitri Miticov [04.Oct.06 12:49] |
| dar de gramatica sigur nu te-ai saturat programa-m-as | |
| = Vai, Dimitri | Manolescu Gorun [04.Oct.06 13:36] |
| "Și Poincaré greșea la calcule elementare" zicea, pe vremuri, proful meu de mate când se-ncurca la câte o demonstrație. Asta e. Mulțumesc pentru corectură. G.M. | |
| = licornul domn | cornel marginean [14.Nov.06 13:05] |
| Poeziile tale cu acest print ma duc cu gandul si cu auzul la moartea licornului, iubit si ucis in somm de frumoasa copila, cantata cu stravechire de grupul Phoenix, in Cantafabule. In general linistea din poeziile tale despre print sunt de natura muzicii de pe acest disc pe care ti-l recomand sa il asculti in aceasta idee. E o tristete demna si o stare de arhiva a sufletelor in poezie pe care Andu a abordat-o mai mult tehnic, dar am citit cu placere si comentariile si discursul tau interesant, pentru propria ta persoana. Incep sa recitesc cartea in foileton, felicitari ca o asezi si aici pe poezie. Lucrurile se complica in mintea mea dupa cristalizarea unor idei de acolo. | |
| = s-a terminat rima | luana zosmer [14.Feb.07 09:00] |
| Bun, de-atita melancolie ma duc sa-mi scot alea cum le zice,refulari,pe-o nebuna,bibliotecarul print de mult e dus/ ascult tacerea/cartile-s citite .( gata mi s-a terminat rima)Ai nevoie de-un critic mai serios ca mine Gorune,asta-i poezie si mi-ai transmis o tristete arhaica... | |
| = cand te-apuci | Manolescu Gorun [15.Feb.07 09:29] |
| vad ca faci lucrurile temeinic. iti multumesc. chiar nu ma asteptam. | |
| = rugamintea | luana zosmer [15.Feb.07 09:51] |
| M-ai rugat.vezi, uneori e mai bine sa lasi dorintele neindeplinite:) | |