| = Dle Marius | Valeriu Balan [13.Nov.06 11:58] |
| Uite că se mai poate spune câte ceva prin poezie. Îmi place tonalitatea aceasta sobră. Te face să fii atent la subtilitățile textului. E un text la rece, care m-a și prins. Pe mine mă prind și textele fierbinți, scrise cu ironie și sarcasm. Numai cele căldicele mă lasă rece. Și căldicele-s prea multe pe-aici. | |
| = dar am fost singuri impreuna, nu-i asa? | ADRIANA GIURCA [13.Nov.06 14:36] |
| deci nu gonim speriati, ci doar suntem motivati sa mergem mai departe, primejdia nu e de fapt primejdie ci o punte catre inaintele nostru, suntem parelnici si ne intalnim doar cand nu ne putem sechestra apele in limitele singuratatii noastre, de aceea va multumesc ca ati lasat poemul acesta deschis sa termin un cantec de apa mai tarziu. | |
| = Argumentul acesta cred că e oricum circular | Valentin Nicolae [13.Nov.06 23:28] |
| Textul mi se pare slab, fără vigoare, vlăguit. Pare sentențial, dar adâncimea lipsește deseori. Nu pare a avea nerv... Și chiar dacă are o aură de sobrietate, pare ușor naiv, copilăresc. Deși e greu să spui, în general, ceva concludent. Să spui ceva... Întrucât prăpastia ridicolului este aproape. Argumentul acesta cred că e oricum circular. | |
| = Lucidă constatare | Traian Rotărescu [14.Nov.06 11:59] |
| Părerile care-și croiesc drum peste tot, lăsând albii în urma lor, în această Lume "multiplă", conținând atâtea altele, poartă zâmbetele și gândurile dincolo de obstacole, cu toate astea, aportul "nostru" rămîne unulpasager: cântecele nu încep în noi, ele rămân ale altora, în noi doar se termină. | |