| = un frumos poem de dragoste | dumitru cioaca-genuneanu [21.Dec.06 18:47] |
| Maria, ma bucur ca te revad intr-un poem atat de frumos. Singurele probleme ce le am sunt cu titlul caruia ii voi dedica un studiu mai amanuntit. Sarbatori ferici si multa sanatate. La multi ani! | |
| = Un ghem cu un fir împletit din două fire | Constantin Codreanu [21.Dec.06 19:09] |
| Este un ghem cu un fir care e împletit din două fire a cărui unitate indestructibilă vine din dragul celor doi care s-au întâlnit la șezătoarea iubirii spre revărsări de ape în izvoare de noi vieți a căror policromie va naște din ecourile unor săruturi de umbre pierdute în noaptea brodată cu îngemănarea a două suflete binecuvântate cu vigoarea firului de iarbă răsărit din feerii atemporale. O poezie completă, simetrică prin excelență!!! Mi-a plăcut în mod special faptul că ai început cu tine, Maria și cu cu el, așa cum se întâmplă conform unui obicei general acceptat ca autorul să se dăruiască spre final cu umilința pentru cel drag urcat pe piedestal. Cu drag, Constantin | |
| = parere | mircea lacatus [22.Dec.06 00:57] |
| "sărutul buzelor pe-a sufletului umbră e-o broderie complicată de silabe" "te înfășori în visuri policrome" "tumultosul cer în palmele întinse" iata numai cateva cupe cu poezie curata rubinie ale acesteui frumos si molcom festin al iubirii | |
| = Intru și pentru iubire în prag de sărbatoare | Maria Prochipiuc [22.Dec.06 16:54] |
Dumitru – e un poem al firului numit viată cu tot ce cuprinde ea: iubire, de aici trebuie să pornim, restul vine așa pe neașteptate. Mulțumesc de urări și mă bucur că te-am inspirat, am citit ce ai scris. Să ne auzim cu bine în anul ce ne bate pe la uși. Constantin – ai intuit frumos ceea ce am vrut eu să spun, ar fi minunat ca din fiecare zi a vieții să facem o șezătoare a iubirii, acolo unde izvorul să nu secătuiască, să fie întreținut de îngemănarea sufletelor pornite pe drumul vieții împreună…și dacă va fi să fie, oricât de puțin ar mai fi, poate valora cât o întreagă viață. Ridicând pe celălalt te înalți pe tine, fiindcă mereu dorești să fii la înălțimea celuilalt, spunea cineva că are atâta iubire încât abia așteată să o dăruiască…dăruind vei dobândi! Mircea – dacă ai gustat din cupa aceasta numită poezie și se pare că ți-a și plăcut, bucuria mea este foarte mare, ai dat culoare poemului meu, așa l-aș fi dorit, nici nu mă gândeam că va descoperi cineva culoarea, e culoarea iubirii, a darului către celălalt. | |