| + "Crăciun în India" | silvia caloianu [27.Dec.06 23:28] |
| Lidia, Lidia...citindu-te, mi-am amintit de Ligia lui Henryk Sienkiewicz, din "Quo vadis?". Parcurgeam aceste notite de jurnal si ma bucuram - a cata oara! - ca toamna trecuta nu m-am lasat dusa in India de catre o actiune UNESCO (desi mi se promiteau/aratau in poze conditii de lux...). Apropo: prima care m-a pus pe ganduri, vorbindu-mi de riscuri, a fost Alina Manole. M-au impresionat/emotionat/induiosat deosebit aceste randuri: "Sunt încântată de „copiii mei“. Şcolile deschise în mahala sunt o promisiune în ceea ce priveşte investiţia noastră pentru a îndrepta vieţile micuţilor. Mă bucur pentru ei. Sunt nişte scumpi. Unii au învăţat chiar bine să citească, vin mai curaţi la şcoală, folosesc săpunul, îşi taie unghiile, îşi piaptănă părul… etc.". Gasesc jurnalul tau si cu valoare literara, felicitari! L-as citi cu interes, daca l-as putea procura. La multi ani, Lidia! | |
| = sunt atâtea de spus | Cătălin Al DOAMNEI [29.Dec.06 01:03] |
| În primul rînd vreau să remarc calitatea literară a Jurnalului,nu e departe de cel al lui Eliade,care a fascinat mai ales după Revoluție.Observ harul tău misionar,slavă Domnului.Cioran mărturisește undeva că,atunci când era el adolescent,o femeie din Rășinarii Sibiului după ce s-a măritat in India ,s-a întors în țară și nu mai ieșea din casă,probabil îngrozită de ceea ce trăise...Am noțiuni vagi despre India,deși recunosc că am studiat metafizica budistă mai ales pe linia Eminescu,Sergiu AL.George,Eliade.Cândva am dorit s-o cunosc personal pe Amita Boshe care se stabilise la București,n-a fost să fie ,când am intrat eu la facultate tocmai murise de o lună...Jurnalul tău îmi creează impresia de deja vu,am fost fericit citindu-te dar și îngrozit,exact cum îmi spunea cândva dl. Remus Rus ,șobolanii în hotelurile indiene țin loc de pernă iar dacă nu ești înarmat cu un instrument muzical ,cobrele te pot trimite intact dincolo...Remarc de asemenea curajul de a te aventura în zonele cele mai sărace ori sălbatice de-a dreptul,cum este întâlnirea cu poporul Jarawa,despre care nici BBC-ul ori Discovery Channel nu ne-au spus prea multe(din acest motiv recomandat ar fi să și filmezi măcar cu un telefon mobil ceea ce vezi).Pentru un biet european profan ca mine care încearcă să deslușescă tainele Indiei,ceea ce faci tu mi se pare de-a dreptul apostolat aidoma Sf. Toma despre care,spun sinaxarele,se afirmă i s-a încredințat creștinarea Indiei adică aproape imposibilul și lucrul mai presus de fire tocmai pentru că s-a îndoit de Mântuitorul... Ce mi-aș dori să găsesc în jurnalul tău indian atunci când îl voi citi integral:relatări cu fapte și descrieri ale pandittilor contemporani,ashramurilor,dialoguri cu vorbitorii de limbă sanscrită.Mila Sfintei Treimi fie cu tine,cu noi!Nu uita cărțile Părintelui Cleopa,un bun îndreptar duhovnicesc la vreme de grea ispită. | |
| = mulțumiri | Lidia Muraru [29.Dec.06 11:29] |
| Mulțumesc Silvia. Mulțumesc Cătălin. Să vă spun că am lăcrimat la cele scrise de voi?! Nu știu.... dar prin toate simțirile mi-au țâșnit ceea ce Dumnezeu ne-a dat nouă, creștinilor să dăm lumii. Și...? Mă doare ceea ce nu am, nu avem. La mulți ani vouă! | |
| = o trecere grabita prin India | Bogdan Draganescu [02.Jul.07 02:28] |
| O prezentare a Indiei de un crestin; nu poate fi prea obiectiva... ma rog,poate nici nu se urmareste asta. Dar intotdeauna e extrem de interesant de urmarit receptarea unui spatiu religios de catre un om venit din altul. India nu este idolatra; numai din perspectiva crestina. iti poti da seama de asta abordand filosofiile ortodoxe: vedantismul, brahmanismul, shivaismul, samkhya etc. Oamenii nu se inchina la statui din piatra, lemn, bronz sau aur, ci la ipostaze ale divinitatii, la forte ale acesteia desfasurate in natura. Statuile, ca si Yantrele sunt simboluri, icoane cu bogata incarcatura filosofica, teologica si energetica. India este spatiul in care filosofia si religie sunt puternic fuzionate.(in acest sens iti recomand studiile lui Eliade). Cat despre acei guru desprecare spui ca "tineri mai veseli îi trimit în treacăt sărutări cu mâna la gură, apoi fluturând-o înaintea lui. Alții varsă apă dintr-un vas, șiroindu-o leneș cu fața spre el… Eu? Mă-ntreb câți se gândesc la Creatorul soarelui, la Dumnezeul tuturor dumnezeilor ( Psalmul 97: 7)." ; vreau sa spun ca toti cei care vin la maestrii, tocmai pe Dumnezeul absolut, unic il cauta, guru-l fiind calauzitorul, fiinta terestra cu cel mai inalt grad de indumnezeire; precum crestinii merg la duhovnic, nu pentru duhovnicul in sine. Stii bine ca indienii il considera pe iisus un avatar. Poate acum stii toate astea, jurnalul fiind mai vechi. Apropo, ai citit eseul meu: "Moartea Logosului ca reabilitare cosmica...? Daca nu,fiindca esti crestina, poti sa-l citesti cand ai timp si sa-mi aduci cateva critici. | |
| = esenta, bineinteles; | Bogdan Draganescu [03.Jul.07 14:45] |
| e la fel cum crestinii se roaga si aprind lumanari in fata icoanelor, statuilor si crucilor. Tocmai faptul ca "sunt Yoghin"(desi nu am practicat, ci am studiat), ma face sa stiu la ce se inchina acestia: la Brahman, Absulutul, Realitatea Ultima, SAD CHID ANANDA(pura fiinta, pura constiinta ,pura beatitudine). Prin acele "REPREZENTARI" ale zeului (statui, yantre, mantre), credinciosul hindus si explica rational lumea in care traieste, o organizeaza, TOCMAI prin intermediul lui Dumnezeu, prin aducerea lui Dumnezeu in lume, ca stapan si generator al acesteia; pentru ca fiecare fenomen, fiecare forta si fiecare element natural, ca si fiecare activitate umana se petrec sub controlul Fiintei supreme, sunt interventii ale acesteia, sunt puteri ale Atotputernicului. Crestinismul cu ata mai mult sustine asta: nici un fir de par nu cade fara voia Lui. E o scriere Dionisie Areopagitul: "Despre numele divine" in care sunt prezentate, dpdv crestin, asemenea ipostaze, nume,puteri ale Zeului. Acelasi lucru si in Arborele Sefirotic cabalistic( al unei religii monoteiste,iarasi). | |
| = exact...crestini idolatri | Lidia Muraru [03.Jul.07 17:58] |
| exact. Și asta confirmă ca si unii "crestini" sunt idolati. Si asta intoarce oglinda cu fata spre noi uităndu-ne la hindusi. | |
| = sper | Anni- Lorei Mainka [20.Jun.10 01:01] |
| draga Lidia sper ca ti-e bine, textele tale sunt o reusita mai ales trimise de pe drumurile la care te supui Ovidiu prezinta partea aceea de lume din alta perspectiva - va las acest semn in speranta sa pot citi in continuare povestea din lumea in care nu am cum ajunge respect pentru curajul si supunerea voastra | |
| = semn | Lidia Muraru [02.Jul.10 18:35] |
| Draga Anni, Multumesc de "semn". Azi l-am gasit. De ce spui ca India este "locul in care nu poti ajunge"? Din ce in ce mai multi romani vin aici pentru diferite scopuri. Nu este atat de greu sa ajungi in acest capat de lume! Deocamdata poti calatori imaginar si multumim ca esti interesata de "tara incredibila". numai bine iti doresc. | |