| = atitudine de innoptat optimist... | dumitru cioaca-genuneanu [09.Jan.07 18:20] |
| "Am inceput sa innoptez" (Titlul unui poem de Maria Prochipiuc) si eu merg rapid spre noapte, totusi, cat pot, m-am jurat sa ma tin de-acele fapte ce se fac noaptea-ntr-un pat. p.s. stiind ca-s mare pisicher si n-am un gand pocait Domnul nu pare grabit sa ma ridice la cer p.s.2 poemul acesta trist mi-a placut mult desi... vorbeste de funie in casa spanzuratului! | |
| = prin asfințitul anotimpului mă trezesc alergând desculță | Maria Prochipiuc [10.Jan.07 10:06] |
| Genule dragă, eu nu-ți pot răspunde cum o faci tu, citesc, mă dispun, ți-aș răspunde cu o glumă, dar mai mult nu cred, poate dacă aș încerca și aș insista mai mult cine știe. Tu ai reușit în numai patru versuri să subtitui poemul meu, desigur așa cum ți-a picat ție bine - o dată, de două ori și cine știe încă de câte ori. Mulțumesc pentru lectură și pentru faptul că ai reușit să te inspiri de aici de la mine. Despre poemul meu ai spus tu într-un fel anume, dar mai poți insista cine știe ce mai descoperi. Să ne auzim cu bine. Cu ridicatul la cer mai rămâne de văzut! | |
| = le-ai dus | Cristian Buzățel [10.Jan.07 14:42] |
| De unde atâta tristețe? O parte din lacrimi le-ai dus în pădurea cuvintelor. Un gând bun. | |
| = dincolo de umbra ferestrei | Maria Prochipiuc [11.Jan.07 16:50] |
| Cristian, tristețile vin și pleacă, au poate și ele rolul lor acolo, cuvintele sunt cele ce ne vorbesc de o anumită stare. Mulțumesc de trecere! | |