| = * | nastia muresan [19.Jan.07 10:35] |
| orbi, ziduri, cer, libertate. imi place sa te citesc, poemele tale comuta in mine o stare ..de existenta sub lupa. 'cand suntem orbi...suntem mai aproape de pielea noastra atotstiutoare', un fel de reculegere in absenta luminii..? | |
| = M.nu simte că-l roade șobolanul. el e frânt. ce știe el. sângerează și gata. | Adela Setti [19.Jan.07 10:45] |
| Detectez aici două conștiințe: a omului care moare și a ales seninătatea, și a celuilalt, care îl observă și a ales să se roage. Sensibilitate tragică. Te mai citesc. Adela | |
| = de lacrimi | silvia caloianu [19.Jan.07 11:30] |
| ce m-a impresionat aparte: "parcă aș fi prins peștișorul de aur. când îi dau drumul se transformă în ochiul argintiu al lui M" ...are gellu naum un poem..."dulaul meu galben" (desigur, scris in cu totul alt registru. pur si simplu mi-am amintit si mi s-a facut dor...) | |
| = parere | nica mădălina [19.Jan.07 13:17] |
| cainelui galben, sobolanului, pestisorului, jocului auriu-argintiu, ruperii prin abandon (cadoul), dedublarii si prezentului continuu in care simplitatea nu se poate castiga decat prin efortul lipsei de teama care nu anuleaza suferinta, aparentei de fotografie scurgandu-se pe un zid le las semn chircit de citire. un text plin, care iti permite sa respiri absorbtia durerii. | |
| = ochiul, prima fereastra spre cer | Amalia Cretu [19.Jan.07 14:53] |
| De fiecare data, atunci cand pornim intr-o aventura epistemologica, teama de necunoscut este coplesitoare; pare-se ca: "cerul se umple de lacrimi", compatimind conditia de "orb" a celui care nu stie. Ideea poetica, sugerata de versurile tale, are forta si veridicitate: "eu nu cred ca e simplu", spui, a strabate distante, a dobora recorduri si a invinge prezentul, parca neschimbator. Metafora "orb puternic, carand in spate un schilod fara vedere", utilizata de catre Schopenhauer-spre a reda raportul dintra vointa si gandire-pare a fi sugerata in penultima strofa, pe care as numi-o a "incertitudinilor", a indoielilor: "nu spun că știu unde sunt. nimeni nu știe. aleea nu se termină cum credea M. nimic nu se termină...", prin urmare suntem datori sa regandim "simplitatea" lucrurilor, sa revenim in sine, si astfel sa credem ca "suntem mai aproape de pielea noastră atotștiutoare". Poezia are vers modern, incarcat de simboluri; ea transmite o stare emotionala ce poate fi premisa a unui proces de introspectie: nimic ...nu e foarte simplu! | |
| = simplu | ioana cheregi crișan [20.Jan.07 11:02] |
| Nastia, da, există orbirea care te face să te vezi mai bine, să fii mai aproape de pielea ta, să simți. Adela, toată seria "M" are la bază un tragism față de care eu mă postez în diferite poziții de acceptare sau neacceptare în funcție de felul în care percep personajul M care este unul dinamic de la un text la altul. mulțumesc. Silvia, treci rar pe aici, dar mă bucur de fiecare dată când lași un semn. și mie mi-e dor uneori. poate de aceea... Mădălina, a absorbi durerea, a o respira, iată ce mă pune pe gânduri în tot acest demers de exprimare a stărilor. poate că e foarte simplu totuși. mulțumesc. Amalia, îți mulțumesc în mod special pentru analiză și pentru că ai avut răbdarea și curajul de a desluși printre simboluri și metafore ideea acestui text. mulțumesc. | |
| = cum am receptat eu | Mihai Robea [20.Jan.07 20:30] |
| pentru o clipă mi s-a năzărit că personajul tău este un învingător prin însuși faptul că există. Restul sunt detalii, sau poezie dacă vrei. cu bine, | |
| = Mihai | ioana cheregi crișan [21.Jan.07 18:15] |
| tu ai receptat bine, de fapt M este un învingător. da, restul sunt detalii. mulțumesc. | |
| = Ciinele galben | Andrei Negru [25.Jan.07 14:48] |
| Ciinele ala galben imi roade venele de la glezne de vreun sfert de ceas, fa ceva cu el! Imblinzeste-l cumva, cu M si cu textul asta ai stiut cum sa faci! E poezie in textul asta cu vagonul! | |
| = îmblânzire | ioana cheregi crișan [25.Jan.07 22:27] |
| Andrei, am îmblânzit și câinele galben al spitalului. m-am prefăcut oarbă...mulțumesc. te mai aștept | |