| = reavan | Maria Gheorghe [04.Mar.07 19:12] |
| poezia, aceasta sarbatoare a radacinii, cu mireasma venita din adancul vetrei, unde painea bine inaltata, devine rumena...o pui pe masa...ne strangem pe langa ea,...e o minune... eu ti-am spus asa, iar tu mult mai frumos, fara sa stim cum este miezul, mirosul lucrarii timpului in cresterea padurii...si pentru ca e primavara....e reavan... "M-a durut pentru o clipă doar, răutatea timpului, care acoperă boabele de rășină cu coaja țărânii adăpătoare de rădăcină; ca să reînțeleg împăcat, că timpul nu-i face decât bine; atât de bine încât trecerea-i se numește chihlimbar, veșnicie a rășinii". cu aceeasi bucurie maria | |
| = . | MA Ioan [04.Mar.07 19:12] |
| "neajungând însă mai departe de simțirea că ea, poezia, se scrie de fapt prin poet, pe sine." Și pentru că se tot spune: poezia vine la poet când îi place (de parcă nu ar face parte din el) și pleacă, să ne imaginăm o lume plină de poezie dar fără oameni. Greu. Părerea mea e că poezia ne învață să avem răbdare cu noi și cu ceilalți. Noroc bun! MA | |
| = popas | Vasile Mihalache [04.Mar.07 19:17] |
| De-plină sensibilitate cu care ați relevat stările de condensare ale poemului de la rășină la chihlimbar, de la starea de sentiment la purpura crezului. | |
| = Maria Gheorghe, MA Ioan, Vasile Mihalache... | Romulus Campan [04.Mar.07 19:53] |
| Maria, Bine te găsesc din nou pe la mine. Mă îmbucură fiecare îmbucătură a bucuriei tale la umila-mi masă. MA Ioane Plină-i lumea de oameni, bine zici. Și ei își scriu poeziile lor. Tare puțini sunt însă brazii. Vasile Mihalache, Cât de mult mă "rezon-ează" cratimele scumpe ale cuvintelor dumneavoastră! "de la starea de sentiment la purpura crezului" ar putea fi titlul unui eseu despre trăirile lăuntrice ale "sufletului" poeziei! Vă mulțumesc atât de tare mult! | |