| = lui Florin cu multumire | Anni- Lorei Mainka [25.Mar.07 00:09] |
| un articol curat pentru vremuri de temut in aceste saptamini de trecere iti multumesc ca ai postat acest articol | |
| = imi permit sa spun si eu doua vorbe | mircea lacatus [25.Mar.07 14:56] |
| pe aici ne petrecem destul de mult timp noi ce scriem poezii nu prea mai avem vreme sa haladuim si prin alte parti pentru ca mai avem si altceva de facut spre exemplu sa ne castigam painea si daca din vreme in vreme mai apare cate un text ca acesta de fata este binevenit este ca o mergere la biserica este o shedere in strana si o ascultare de predica nu cred ca ne strica si nici nu ne afecteaza organul poeziei daca ne mai amintim de cele sfinte si ne mai ogoim si noi ne mai ostoim si noi ne mai smerim si noi cate putin ca nu e putin lucru sa mergi la biserica dar si mai mare lucru este sa vina preotul in casa noastra si eu zic asa ca cine nu vrea sa citesaca sa nu-i deschida usa lui florin caragiu dar rugam sa fie lasat sa bata mai departe pe la usile noastre ca mult bine face si racoare aduce in arshtza zilei acesteia | |
| = Mulțumesc, Florin Caragiu... | Romulus Campan Maramuresanu [25.Mar.07 17:27] |
| Frate confrate Florin, Mă fac puțin ecoul confraților Cârlea și Lăcătuș, mulțumindu-ți pentru scriere. Neavând nici o tangență practic cu creștinismul ortodox dincolo de materialele obligatorii de la seminar, îți mulțumesc mult pentru posibilitatea citirii unor lucrări având ca centru Crucea lui Cristos, atât de dragă mie. Vorba lui Mircea, acest fel de scrieri sunt ca mersul la biserică. Revin cu mult interes. Cu drag și respect, | |
| = florin caragiu | Ramona Ungureanu [25.Mar.07 19:26] |
| asa urata icoana cred ca n-am mai vazut. eu nu ma prea uit la icoane. parul mov, umarul gol... tare interesant. eu nu-mi prea dau seama daca pers din icoana e barbat sau femeie, dar presupun ca e maria egipteanca, nu? interesanta si exprimarea egiptencei maria... | |
| = Ramona, eu ma cunosc pe mine si ii pot intui pe ceilalti:) | carmen mihaela visalon [25.Mar.07 20:28] |
| parintelui zosima dar ce pacat, ca il intalnesc doar cei care si-au ars pacatele in desert traind o viata de rugaciune si pocainta si rugaciune si pocainta si rugaciune si pocainta In pustietetae a stat femeia pierduta, plangandu-si pacatele si implorand indurarea Domnului. La sfarsitul vietii, daca nu ma insel, a fost impartasita de parintele Zosima. Un om sfant. Eu, nu am spus altceva decat ca toti visam in cel mai tainic cotlon al sufletului nostru sa intalinim un Om Sfant, care sa ne spovedeasca si impartaseasca, dar, drumul spre oamnenii lui Dumnezeu este un drum de pocainta si lacrimi, nu de discutii si para discutii, poezii si PR pe un site de poezie sau in viata mondena. Deci nu va cunosc, dar prin deductie logica, cred ca nimeni de aici nu se poate lauda ca merge constant pe calea cea stramta a alesilor. | |
| = Re | florin caragiu [25.Mar.07 20:33] |
| Îmi pare rău că s-au aprins spiritele pe articolul acesta, vă rog pe cât posibil să ne păstrăm într-o stare de contre și reacții imature cu acuze reciproce grăbite, pentru care poate ne va părea rău, chiar nu e cazul. Nu vă ambalați, oameni buni! Daniel: Mulțumesc pentru apreciere, mă bucur să te văd pe aici. Mă bucur că ai ridicat problema oportunității articolului. Relativ la aceasta, el este încadrat la Cultură, fapt menționat și în titlu. Desigur cultura nu se reduce la literatură, iar teologia este un act de cultură. Eu cred că încadrarea e ok. De ce ar supăra chiar și pe un ateu sau pe unul de altă credință acest articol, din moment ce fiecare își poate exprima liber opțiunile și chiar și le exprimă? Cultura are esență dialogală, și în acest dialog între specificuri e firesc să se audă cu larghețe glasul fiecărei părți. Dan: Mulțumesc pentru că ai văzut exact compatibilitatea încadrării. Mircea, Romulus: Mulțumesc frumos pentru încurajări, mă bucur că articolul vi s-a părut oportun. Ramona: numai bine! Carmen: Mulțumesc pentru vizită, mă bucur că duci dorul Părintelui Zosima. Să știi că nu am încurajat nici un fel de erezii. Acest articol nu este o predică, este o problematizare în în viziunea creștină a faptului că viața însăși este un fapt de cultură ca re-creare de sine, o repunere în atenție a temei consacrate a omului ca subiect-obiect al culturii... Vă mulțumesc tuturor pentru exprimarea sinceră a opiniei. Cu stimă și mulțumire, Florin | |
| = Florin Caragiu | carmen mihaela visalon [25.Mar.07 20:51] |
| Poate gresesc eu, si-mi cer iertare. Uit si astept. Sa vad in tine un model care sa-mi aminteasca de parintele Zosima. Cel din viata sfintei Maria Egiptenca sau cel din fratii Karamazov. Astept "sa-l sanctionezi cu metanie", pe cel care este pe cale sa-si piarda sufletul si sa ne inviti mereu la intoarcerea la cele de folos sufletului. De ce ti-am spus toate acestea. Pentru ca eu cred cu tarie ca nu toti au forta de a lupta cu ispitele de care a dat dovada Maria Egipteanca, si ca eu ca si toti acesti copiii de pe site, avem nevoie de modele. Care sa nu se contrazica, pentru ca altfel se creaza confuzii. Unul dintre aceste modele a fost chiar parintele Ghelasie. El pana si hrana ne-o recomnada vie, deci nemalformata. Si ne sfatuia sa postim si sa ne rugam, ca sa ne vindecam de bolile incurabile, nu sa scriem jurnale de etc. etc. | |
| = Polemica și Carmen Mihaela Visalon cu "avon" | Constantin Codreanu [25.Mar.07 20:51] |
| Cum spunea și Carmen mai sus (de fapt intrasem să citesc comentariul ei, nu textul, recunosc) toată lumea are dreptate aici, și Daniel (doar aș vrea să îl corectez pe Daniel spunându-i că nu cred că ar fi interzis careva publicarea de texte de aceeași tipologie cu referire la islam sau budism, for instance) și oponenții... Textul în sine are destule momente care merită citite și chiar reținute. Un singur lucru pentru Carmen: "mai ales pentru ca de la avon-ul de unde sunt promovate vietile sfiintilor" atunci când vorbește de "avon" la ce te referi? Eu inițial am crezut că vorbești despre amvon, adică AMVÓN, amvoane, s.n. Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia. – Din sl. amŭvonŭ. Dar apoi am găsit și ADVÓN, advonuri s.n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine. – Cf. a m v o n. Rămân la părerea că prima variantă e cea corectă, unless faci campanie ascunsă pentru rivalii de la Orilame!:) Cu drag, Constantin | |
| = D-le Stuparu... | Romulus Campan Maramuresanu [10.Dec.18 14:27] |
| M-am tot gândit dacă să abordez sau nu cele scrise de d-voastră în repetatele comentarii, ultimul fiind însă acela care mă obligă să mă folosesc de acest drept. Înainte de a scrie v-am vizitat pagina, ca să vă cunosc -ceva- mai bine. Permiteți-mi să punctez, succint. 1.Conținutul plin de calitate al paginii d-voastră ar trebui să vă oblige la o altă atitudine, dar mai ales ton, față de un editor. Modul în care o abordați pe editoarea Daniela Șontică ar putea deveni un exemplu destul nedorit pentru junimea din site și nu numai. Dacă simțiți nevoia unei astfel de abordări, puteți să o faceți și personal, presupun. 2.În ceea ce privește neplăcerea pe care v-o exprimați cu privire la articolul lui Florin Caragiu, țin să vă direcționez cu respect atenția către cele peste 250 de hit-uri. Dacă numai 10 % au și citit articolul, înseamnă că sunt cel puțin 25 de oameni pe care i-a interesat acest articol. 3.Țin să vă reamintesc, că ceea ce dumneavoastră doriți să restrângeți ca fiind cultură, este de fapt acea "latură" exclusivistă a culturii, pe care nu o deranjează nimic în afară de religiozitate. După părerea unora, cultura "liberă" trebuie eliberată de cultura cu un mesaj clar religios, ostracizând această ramură a ei "într-un loc anexă, mai discret, pentru cei interesați." Țin de asemenea să vă reamintesc, că toată filozofia, clasică și contemporană, împreună cu o mare parte a literaturii și artei, își au rădăcinile în religiozitatea iudeo-eleno-creștină. 4.Cultura românească din oricare unghi ați privi-o, este nu numai adânc înrădăcinată în creștinism, ci și întrețesută de religiozitatea creștină, în special ortodoxă, față de care de exemplu eu, teolog protestant, mă port cu respectul cerut de cele mult prea multe secole de inluminare și folos spiritual. Cu stimă, | |
| = hmm, d-le Petrini... | Romulus Campan Maramuresanu [25.Mar.07 23:06] |
| D-le Petrini, Cel devenit creștin în 1991 este un om profund îndatorat lui Dumnezeu și celor care-L slujesc. Din credincioșia lor, culegându-le firmiturile credinței, am devenit creștin în 1991. Ce-am fost înainte? Vă doresc să nu știți niciodată. Vă rog să mă abordați direct dacă aveți nelămuriri. Stilul din comentariul d-voastră nu este demn de un jurnalist. A-l trece pe d-l Cârlea în rândul mugitoarelor este ce, d-le Petrini? hmm... | |
| + părere | Liviu Nanu [26.Mar.07 03:04] |
| Simțeam nevoia (și) unei astfel de lecturi. Ai făcut un lucru bun că ai postat acest text, după ce am citit atîtea "viscerale", parcă mi-aș fi spălat ochii într-un izvor. | |
| = fericit să te afli | florian stoian -silișteanu [26.Mar.07 09:38] |
| dimineață 3 și 11 minute.Frate Florin am avut răbdare și acesta e mare lucru pentru graba vieții în care de la o vreme locuiesc.Mărturisesc până la capăt am citit și parcă așa dimineață sosind am băgat de seamă frigul care se arată cel al păcatului vai mie prieten la cataramă.Bine ai potrivit semnele și învățătura veche bine ai făcut precum bine cred că stuparu chiar de are colții scoși mic și urît cum este nu văd de ce a trebui luat la palme.vorbeam de colț.Iară de ramonica ce să spun frate promite mereu o cură de zlăbitu da de rea ce se arată Domnu nu-i scade greutățile.Ar trebui să tac să devin tăcut dar încă mai am de lucru prin lume iar când a sosi vremea am chilie la Cotmeana la Starețul Ioasaf întru găzduire spre închinăciune și apropiere de iertarea păcatelor ce le am. | |
| = ajută-Ne | florian stoian -silișteanu [26.Mar.07 03:31] |
| clar este că timpul ne este numa vecin nu și prietenam citit cu multă răbdare și aplecare lucru de care nu dau dovadă decât rar...pâcatele mele! Se pare că vecinul timp a trecut fulgerător iar întinderea comentariului a fost lăsată în pierdere.Un pic mai ușoară povara păcatului după această lectură.Mi-e inima cântătoare.Că unii colți cum sunt poate cei arătați de stuparu sau ramonica...ce să facem....fata promite o cură de slăbire iar greutatea apasă...trecând peste acestea cum că loc în altă parte se află pentru învățături bine este să nu punem la inimă da nici pe cîne să lăsăm în lanț lung fiindcă îți ia pita din mână azi și mâine te mușcă.Învățăturile din vechime nu se pot uita.dar folos este nu să le primenim ci să le rostuim în credință și bucurie.Pornesc la drum cu poporul ca după roua acestei întâmplări de ținut minte | |
| = Re 3 | florin caragiu [26.Mar.07 13:05] |
| Mihaela: mulțumesc pentru revenire și cuvintele frumoase despre Părintele Ghelasie. Constantin: Mă bucur că ai găsit ceva de folos, mulțumesc pentru apreciere și precizări. Romulus: Mulțumesc pentru atenția acordată și remarcile privitoare la locul dimensiunii religioase, fie ea afirmate direct sau indirect, în cultură. Ioana: Mulțumesc pentru cuvintele frumoase, mă bucur că ai trecut pe aici și ți-a plăcut articolul. Liviu: O apreciere venind din partea ta mă onorează. Florian: Mulțumesc pentru încurajări și inima cântătoare. | |
| = Un text reusit | Pandele Maricica [26.Mar.07 17:27] |
| Mi-a parut rau ca a existat o poelmica atat de dura si de inutila pe un text atat de frumos. Cum a remarcat si d-l Liviu Nanu, e un izvor in care iti clatesti ochii de viscerele prezente atat de des pe agonia. Felicitari domnului Caragiu! Sunt binevenite astfel de texte, in opinia mea, pentru ca atunci cand ai probleme, nu il strigi pe Goethe si nici pe Schiller. Ci te-asezi frumusel intr-un colt de inima si iti aduci aminte ca mai exista cineva acolo sus, pe care altfel L-ai cam uitat. O zi buna! Mari | |
| = Mari | florin caragiu [26.Mar.07 20:06] |
| Mulțumesc frumos pentru aprecieri. Eu cred că nu trebuie să punem la inimă asperitățile drumului, ele ne sunt date fiecăruia dintre noi spre șlefuire. | |
| = cu mult mai multa pretuire decat v-as putea arata | Giurcă ADRIANA [27.Mar.07 00:38] |
| Nu stiu care e politica Agoniei dar daca textele explicite sunt permise cred ca un text care explica si deschide in inimi si suflete cu atat mai mult are dreptul legitim sa se afle aici. Nu e un text de stea, e un text de cer. Cu atat mai mult cu cat Florin Caragiu isi sustine prin propria fiinta cuvantul. Si spun asta pentru ca e unul din putinii oameni de aici pe care am vrut sa ii cunosc. Pentru ca intr-o zi am vrut sa fac un gest de omenie pentru batrani si a fost unul dintre foarte putinii care au raspuns prompt, oferindu-si sustinerea din toate punctele de vedere. Se intampla in alta dimensiune virtuala. Chiar daca proiectul nu a avut destula sustinere, gestul acesta a ramas in memoria mea. Desi nu ne cunosteam, m-a surprins aici cu o intelegere aparte a textelor, o delicatete proprie a privirii... Apoi l-am vazut la Bucuresti. Ceea ce m-a surprins a fost o anumita lumina pe chipul acestui om, una pe care eu nu am putut-o numi decat dumnezeiasca. Acum am citit acest text, acum ma bucur ca de o luna ma gandesc sa imi fac concediul de odihna la o manastire. Niciodata nu e tarziu sa ne amintim cine suntem, de fapt. Ai cui. Si pentru ce. Din suflet va multumesc Domnule Florin Caragiu in special pentru acest text. | |
| = Adriana | florin caragiu [27.Mar.07 11:03] |
| adevărul este că tu ai o privire care înfrumusețează ea însăși prin iubire ceea ce îi apare înainte. Eu sunt un om obișnuit, comun aș putea spune dar în felul meu propriu așa cum fiecare are felul lui unic. Mă bucur că ai găsit deschideri de perspectivă în text și ți-a plăcut. Mulțumesc pentru aprecieri. | |
| = * semn, și mulțumiri | Bogdanovici Andreea [28.Mar.07 15:36] |
| Am citit articolul cu plăcere. Am reținut lucruri interesante, și mai ales în perioada aceasta, când se apropie Paștele este binevenit. Este un articol care ne amintește lucrurile pe care le uităm uneori. doar un semn, și acest articol "Este un lucru de o frumusețe așa de deosebită, așa de mare" Toate cele bune! și vă mulțumesc pentru articol. | |
| = Andreea | florin caragiu [28.Mar.07 16:21] |
| Îți mulțumesc pentru gândurile bune și semnul de prietenie. Mă bucur că ai găsit ceva pe plac și de folos. | |