= Parere | carmen mihaela visalon [09.Apr.07 11:20] |
Iata ce cred eu ca se intampla tu tine. Din cand in cand, chemi la apel omul dinlauntru. Ii pui intrebarile esentiale: 1. cine sunt? 2. ce s eintampla cu mine? El iti rasounde depanad un fel de poveste. tu o transcrii cat poti de fidel, dorind sa nu pierzi firul epic si se naste un melanj descriptiv-introspectiv in care cursivitatea este fracturata de metafora si metafora diluata de explicitare. Personal, cred ca ar trebui sa alegi ori: liric si subtire, ori metaforic si fortos. Paste fericit! | |
= alb peste incovoiere | Maria Del [09.Apr.07 15:19] |
Tocmai uscaciunea copacilor taiati atrage in mod miraculos seva - cand dara de sange transcrie gestul rostogolit al toamnei spre locul alb al puritatii, al curcubeului impletit si in-viat din vasul imbinarii tuturor culorilor. O clipa doar sunt ele imprastiate ca niste cioburi si incovoiate, inghitite de gaura cea neagra. Dar: de unde vine Lumina? Un poem al jertfei si al asteptarii unei vieti noi.Frumos. | |
= re-Carmen Mihaela Visalon | Vasile Mihalache [09.Apr.07 15:18] |
Asta este starea mea de acuma, mă îndulcesc de cuvinte care nu mă mai schimbă.Odată aveam răbdare, după zeci de ani deveneau realitate.Nu mai e timp.Poemele mele sunt pentru cei loviți, care nu se mai apără.Sfâșieri de suflet pentru a înoda ghemul.Mulțumesc de citire, am încredere în gustul tău, nu-mi lua în considerare micile revolte.Mulțumesc pentru urare, îți doresc multă inspirație și sănătate! | |
= re-Maria Del | Vasile Mihalache [09.Apr.07 15:37] |
Mulțumesc mult pentru citire, comentariul generos și efortul transcrierii lui.Sunt plăcut surprins de vizită, te mai aștept. | |
= Mie, Vasile, mie-mi scrii uneori... | Romulus Campan Maramuresanu [09.Apr.07 21:49] |
"Poemele mele sunt pentru cei loviți, care nu se mai apără.Sfâșieri de suflet pentru a înoda ghemul." Ca și acum. Cu tare mult drag. | |
= re-Romulus Câmpan Maramureșanu | Vasile Mihalache [13.Apr.07 22:14] |
Ai făcut remarcată o zicere care pare să aibă sâmbure de crez artistic literar, altfel nici n-aș fi văzut-o!Prietenia ta și ăngăduința îmi sunt ca niște leacuri. Mulțumesc! | |