| = ochiul rămas neînchis | cezara răducu [25.Apr.07 14:42] |
| Poezia ta mi-a amintit de Angela Marinescu.Cred că nu nici o diferență între modul cum sfîrșește omul și cum se descompune moartea.Doar și ea tresare uneori, atinsă de emoție, nu-i așa?1? amical, cezara | |
| = probabil | Alberto Marin Popesco [25.Apr.07 20:56] |
| că tresare, n-am încercat-o până acum :D, merci Cezara, | |
| = fain de tot | Tara Mircea Marcel [26.Apr.07 20:22] |
| moartea se decompune? sau joaca teatru? chiar moare? imaginea ce imi place cel mai mult e regasita in ultimul vers: ingerul ce se scobeste in nas. un inger stupefiat, un copil, un inger idiot... sau poate toate la un loc | |
| = TMM | Alberto Marin Popesco [26.Apr.07 20:36] |
| moartea nu se decompune, nu joacă teatru, nu moare. mai gândește-te ce caută "moartea" într-un salon de spital :D, oricum, merci de trecere. | |