Comentariile membrilor:

= Așa simt întunericul, ca pe o oglidă neluminată.
MA Ioan
[28.May.07 23:28]
"Seara așternem cearșafuri de nisip în camere"

Da, ce desfătare să te lași cuprins de răceala moale a cearșafurilor de nisip( căldură mare...). Îți oferă suficientă detașare pentru a începe un vis în care "pereții devin albi ca o dimineață începută prea devreme"(ce bine ai sesizat atmosfera acelor dimineți, în care toate sunt de o prospețime albă).

"Numărăm pașii" "la limita întunericului"până când deslușim oglinzile și toate zilele noastre în ele"

Eu așa am citit. Așa simt întunericul, ca pe o oglidă neluminată.

Noroc bun!
MA
= :)
Adrian Suciu
[29.May.07 15:43]
Un poem dens, cu multe imagini frumoase si pregnante. Nu-mi place finalul, ultimul vers parca e luat din alta parte. :)
= :)
dana constantin
[29.May.07 17:42]
Ultimul vers reprezintă realitatea, contorsionată sau în armonie cu trupurile noastre, frumoasă sau hâdă, până la urmă chiar neutră, oricum ar fi ea, ne place să o considerăm ruptă din contextul devenirii noastre, sigur că fiecare și-ar dori o realitate a lui și chiar o are până la un punct. Justificată observația, chiar e un « tras de mânecă » introducerea unui element străin în text și la sfârșit pe deasupra, sper cu folos.

Mulțumesc că v-ați aplecat privirea asupra textului de față, cu tandrețea care vă caracterizează, eu apreciez în special mâna-atingerea fină cu care așezați lucrurile la locul lor, sentimentele în inimile care vibrează.

O semnătură pe care am să o aștept întotdeauna cu mare plăcere,
dana

= o gară închisă...
dana constantin
[29.May.07 19:59]
MA Ioan,
Comentariile tale au ceva… simt eu în ele niște grăunțe în care este strânsă multă iubire pt. semeni, în toate paginile pe care am ajuns să le citesc, am simțit aceeași căldură, așa că, dacă ai vreme, mai treci, te aștept,
Dana

Și mai am o rugăminte la tine: mă opresc de multe ori pe pagini cunoscute sau nu, ca într-o gară, cobor, întâlnesc oameni, locuri…pagina ta e o gară închisă ( deocamdată…) iar mie mi-e dor să cobor la stația MA Ioan.

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

= Așa simt întunericul, ca pe o oglidă neluminată.	MA Ioan [28.May.07 23:28]
"Seara așternem cearșafuri de nisip în camere" Da, ce desfătare să te lași cuprins de răceala moale a cearșafurilor de nisip( căldură mare...). Îți oferă suficientă detașare pentru a începe un vis în care "pereții devin albi ca o dimineață începută prea devreme"(ce bine ai sesizat atmosfera acelor dimineți, în care toate sunt de o prospețime albă). "Numărăm pașii" "la limita întunericului"până când deslușim oglinzile și toate zilele noastre în ele" Eu așa am citit. Așa simt întunericul, ca pe o oglidă neluminată. Noroc bun! MA

= :)	Adrian Suciu [29.May.07 15:43]
Un poem dens, cu multe imagini frumoase si pregnante. Nu-mi place finalul, ultimul vers parca e luat din alta parte. :)

= :)	dana constantin [29.May.07 17:42]
Ultimul vers reprezintă realitatea, contorsionată sau în armonie cu trupurile noastre, frumoasă sau hâdă, până la urmă chiar neutră, oricum ar fi ea, ne place să o considerăm ruptă din contextul devenirii noastre, sigur că fiecare și-ar dori o realitate a lui și chiar o are până la un punct. Justificată observația, chiar e un « tras de mânecă » introducerea unui element străin în text și la sfârșit pe deasupra, sper cu folos. Mulțumesc că v-ați aplecat privirea asupra textului de față, cu tandrețea care vă caracterizează, eu apreciez în special mâna-atingerea fină cu care așezați lucrurile la locul lor, sentimentele în inimile care vibrează. O semnătură pe care am să o aștept întotdeauna cu mare plăcere, dana

= o gară închisă...	dana constantin [29.May.07 19:59]
MA Ioan, Comentariile tale au ceva… simt eu în ele niște grăunțe în care este strânsă multă iubire pt. semeni, în toate paginile pe care am ajuns să le citesc, am simțit aceeași căldură, așa că, dacă ai vreme, mai treci, te aștept, Dana Și mai am o rugăminte la tine: mă opresc de multe ori pe pagini cunoscute sau nu, ca într-o gară, cobor, întâlnesc oameni, locuri…pagina ta e o gară închisă ( deocamdată…) iar mie mi-e dor să cobor la stația MA Ioan.