| = clovn trist | Michel Martin [16.May.03 03:20] |
| Ultimul vers este impecabil. O singura definitie am pentru poezia asta: "clovn trist" | |
| + nu se mai râde | Zareh Ara [16.May.03 03:38] |
| Nu reușești tu de fiecare dată, dar uneori o nimerești. Mă refer la sinceritatea din spatele cuvintelor. Nu găsesc aici nici o urmă de prefabricare, de chin, în a exprima starea de putrefacție. Chiar și flegma aia... stă bine acolo zdrobită pe asfalt. Poate totuși ai putea găsi un alt titlu, mai cuprinzător. Acesta e prea explicativ. Este un text care a ajuns "la mine"... printre puținele din ultima vreme. | |
| = MIchel, Zareh | Emil Tudorache [16.May.03 03:56] |
| Michel, Clovnul nu este trist, doar super obosit... ca a scris la lucrarea de diploma de saptamana trecuta si pana azi, de la 6 dimineata si pana noaptea la 12, zi de zi. :) Plus ca nu a mai iesit din casa de doua saptamani! Odihneasca-se in pace bietul de el! :) Mersi pentru comentariu. Zareh, multumesc pentru comentariu si steluta. Poezia a fost scrisa in urma cu 2 ore, dupa o lunga lunga pauza de nevisare. Legat de titlu, nici mie nu mi-a placut din prima clipa, dar altul mai bun nu mi-a venit in minte. Sa ma mai lipezesc un pic dupa turul asta de forta cu licenta si revin asupra titlului. | |
| + de la capatul de sus | Cosmin Dodoc [16.May.03 11:41] |
| pe cer stau atarnate cateva rufe spalate ale lui Dumnezeu stoarse bine sa nu ne ude conditia noastra precara de gandaci as spune diabolic dar nu stiu daca suna bine grotescul imaginii as spune undeva de sus pana jos renuntand la reguli si impletind pulovere pe o piatra ce nu spune niciodata nimic ca intr-o conserva in care visele se rastignesc pe cruce Cred si eu ca titlul ar trebui schimbat. | |
| = fara substanta | Kiraly Sandor [16.May.03 18:38] |
| Poezia asta e dezlanata. Arata sufeinta, dar parca nu e din inima. Cea din inima nu are nevoie de atatea autocaracterizari in mizerabila. Bine scrisa, dar parca imaginea e oarecum fara substanta pana la urma. | |
| = Despre "nimicuri"... | Silvia CALOIANU [16.May.03 19:06] |
| Toate aceste "nimicuri", observate in anturajul exterior si interior, deduc tristetea ca pe o stare permanenta, de care suntem inconstienti, obisnuiti fiind cu banalitatea cotidianului. Spui, retoric: "Ca si cum nimic n-ar fi tristete" si...iti dam dreptate! Ce poate fi mai trist decat..."nimic"? | |
| = Cosmin, Kiraly Sandor, Silvia | Emil Tudorache [17.May.03 13:03] |
| Cosmin mi-a placut comentariul tau poetic, mai ales prima parte. Suntem 3 care credem ca titlul ar trebui schimbat. E clar ca nu mai are viata lunga. :) Kiraly Sandor, nu stiu daca pot fi de acord cu tine. Mie imi place cum a iesit. Iar suferinta nu e decat un aspect a ceea ce am vrut sa arat. Mai sunt si Copiii care mușcă vata de zahăr ars. Mai e si ingerul ala vesel si omida "chinuita" cu propria*i metamorfoza si Ganeca. "La capul siciriului meu" Silvia viziunea mea legata de sintagma din final a fost un pic alta. Nu o voi desconspira. :) Ma bucur ca ai gasit o alta interpretare a poeziei, inseamna ca e un poem reusit. | |
| = emilio | Motoc Lavinia [02.Aug.03 01:43] |
| Emilio, sa-ti priasca muntele si nu uita: ramane cum am stabilit! | |