| + drumul către casă | Alina Manole [26.May.03 01:01] |
| Ultima ploaie, o ultima lacrima culeasa de pasarea pamantului, ratacind printre umbrele de jad ale apusului. Doar la marginea cerului mai gasim intelesul misterelor lumii... Impletind Luna, vei gasi intotdeauna drumul catre casa. PS. Asa arata un apus amnezic? :) | |
| = soapte universale | Silvia CALOIANU [26.May.03 11:28] |
| Am fost si eu in acest peisaj, m-a impresionat placut originalitatea expresiei metaforice: pana si pentru banala intoarcere la izvoare ai gasit o inedita,cred,formula poetica. Ti-as sugera, doar, sa pui la plural adresarea din primul rand sau, sa lasi soaptele firelor de iarba asa, in aer, nu neaparat adresate umbrelor..."umbrele de jad" sa le auda intamplator, sa le asculte, fara ca ele, acele soapte - la singular,ca o adresare universala - sa le fie adresate neaparat lor. | |
| + umbrele de jad | Aleksandar Stoicovici [26.May.03 12:01] |
| Am observat si eu lucrul pe care, intr-un fel sau altul l-a semnalat si Silvia si anume: ai o putere deosebita de a face dintr-un lucru... (nu as spune banal), ci mai degraba popular sa fie deosebit. Uneori, dupa ce citesc o poezie de-a ta, imi spun: Doamne, ce frumoasa-i lumea! Noi cautam cai verzi prin ceruri, dar stim ca avem pe pamant si cai albi si negri... Asta ar fi un exeplu, dar nu cel mai concludent:) Vizavi de poezie, vreau sa-ti spun ca metafora "umbrele de jad" m-a dat gata. Am sa-ti dau o stea sa o agati pe cer sa vada si ingerii poezia ta. Nu de alta, dar sunt curios cat de adanc se apleaca in fata ei:) | |
| = uituc | Aleksandar Stoicovici [26.May.03 12:03] |
| A, am uitat sa te intreb... De ce parabola minotaurului? | |
| = Silviei, Aleks, Alina | Dan Mitrut [26.May.03 13:12] |
| Silvia, multumesc pentru observatie, am facut acordul. initial voiam ca adresarea sa transceanda firele de iarba spre privitor fara ca el sa stie, dar fierberea poeziei m-a dus in alt loc. alks, de ce parabola minotaurului? e un fel de reintegrare a lui intre semnele frumusetii asa cum se intampla cu monstrul din poveste, care e de fapt o fiinta de lumina, vrajita, ocultata temporar de ochii rai ai lumii. motivul il gasesti mai in toate traditiile lumii. la noi e in Povestea Porcului. ei, Minotaurul meu, care e o fata complementara de Tezeu, cauta drumul spre implinire. cauta iesirea din labirint. si cui se adreseaza el? cititorilor, celor de dincolo de foaie. prizonier in planul nedeterminat al mitului el cauta o restaurare. acest apus, acest nimb de frumusete este tocmai labirintul. restul acum vine de la sine. cand am fotografiat acest apus, acum o luna tocmai asta mi-a trecut prin inima: din cand in cand cuvintele noastre pot regenera in chip firesc lumea sau... o pot distruge. dar asta nu e de dorit. va multumesc, pentru ca rataciti impreuna cu mine. | |
| = preajma cea buna | Stefana Daos [04.Jun.03 02:56] |
| ei da, si confruntarea cu partea cu care ne aflam in conflict surd , cu Umbra, drumul catre Centru, asumarea si imblanzirea acelei dark side...dar cel mai mult si mai mult m-a, cum sa-i zic, emotionat, impresionat ideea ca firul descalcitoriu e foarte la indemana, inobservabil de la indemana,lesne de trecut cu vederea, izvorul din preajma(zice bunica) | |
| = magului | Adriana Mihaita [05.Jun.03 04:13] |
| Tare frumos mai pictezi tu apusul de soare! in imagini sau in cuvinte. Mi-au placut mult primele patru versuri. Foarte frumoasa imaginea din cuvinte, care leaga cerul de pamant(apus/iarba/marginea cerului)!rotund | |