| = caderi de frunze | Geta Adam [20.Jun.03 02:26] |
| din cand in cand mai lasi cate o frunza sa cada din tine. si uite-asa, vei ramane intr-o zi, cu sufletul gol in fata noastra. doar daca nu cumva rasar alte frunze in tine si tot asa. mie mi-a placut in intregime. | |
| = in memoria Herrei | Liviu Nanu [20.Jun.03 02:37] |
| Intimplarea a facut sa postez acest text si apoi sa aflu de tragicul eveniment. Sa nu ne facem iluzii. Precedentul a fost creat. Inchin acest poem (care s-a intimplat sa fie scris intr-o nota trista) colegei noastre trecuta prea devreme in nefiinta HERRA. Dumnezeu s-o odihneasca. | |
| + Sa nu iesi din rand... ! | Silvia CALOIANU [20.Jun.03 03:02] |
| Raniti de ganduri, raniti de lacrimi...ce frumos schiopatati! Dar, mai departe ieseai din rand si ramanea doar amintirea, si ramanea doar regretul: nu ai reusit sa o prinzi de picior... Sa nu mai iesi din rand! In numele frumosului, sa nu mai iesi din rand! | |
| = Mut de placere | dumitru cioaca-genuneanu [20.Jun.03 04:41] |
| Pentru atat de putine cuvinte obisnuite legate intre ele in modul cel mai neobisnuit n-am cuvinte. | |
| + anton | Luminița Suse [20.Jun.03 05:02] |
| Imi par familiare albastrele tale planari schiopatate... Daca ti-as da o stea ar fi ca si cum m-as aseza la rand sa o primesc inapoi. Eh, dar ce nu facem de dragul asudatei cifre doi?!?! | |
| = fiziopatologia durerii | Dorina Baston [20.Jun.03 07:40] |
| Am vrut sa desfac cuvintele de mai sus, sa ma uit la cate unul si sa ma bucur in felul acesta sau, mai bine zis, sa le las sa ma uimeasca singure, dar ideea de amandoi nu poate fi impartita nici macar atunci cand "ieseam fara tine din rand"...(mirosea a albastru carnea din noi/si a sudoare"...) Fiziopatologie a durerii, un imn durut, cantat si plans in caderile de "frunze din mine"... | |
| = una calda, una rece | Adi Rosian [20.Jun.03 12:37] |
| Antoane, mi-a fost dor de textele tale.Sunt de accord cu Dumitru in ceea ce spune: prima data mi-a placut la tine simplitatea cuvintelor din care construiai imaginea, apoi intelesul, deloc neglijabil. Ai ceva din poetul meu favorit, Nichita, dar ai multa, multa originalitate.De fiecare data cand ma loghez caut textele tale mai intai, pentru ca imi creaza o stare de liniste zambitoare din coltul gurii si , mai ales, imi dau putere sa cred in ceea e inseamna "fa-te cuvant sa nu te roada viermii".Iti multumesc pentru poeziile tale...As vrea de asemenea sa stiu de unde pot procura un volum de versuri de-al tau, cine stie, poate facem schimb:) cat despre ideea de a inchina acest poem Herrei, e mai mult decat binevenita, caci ea era mereu aceea schiopatand de o lacrima verde nenascuta, schiopatand elegant in mersul ei pe nori... | |
| = raspunsuri | Liviu Nanu [20.Jun.03 14:19] |
| Textul de fata a fost scris dintr-o suflare e postat aici in forma bruta, necizelata, insa ceva imi spune sa il las asa cum e. Ma bucur ca v-a placut. Lumi, cred ca ne obsedeaza aceleasi imagini mai ales alea schiopatate, sau poate ca resimt o influenta? Eu zic ca nu e de rau. Adi, te rog sa-mi trimiti mesaj pe [email protected] pentru a stabili modalitatea de a intra in posesia cartii. E suficient sa-mi lasi adresa sau daca esti din Bucuresti o pot aduce personal dar rapid. | |
| + premoniție | Tudor Negoescu [20.Jun.03 19:10] |
| Un poem încărcat de tragism. Parcă ai avut o premoniție, prietene! | |