| = brevitate | ion amariutei [14.Jul.03 19:35] |
| *frigul talhar fura tacerea unei stele de toamna - se scutura sufletul* in general, nici imaginile nici cuvintele nu ar trebui sa se repete in aceeasi poezie. economia de mijloace de obicei amplifica emotia, daca poti sa spui acelasi lucru in cinci cuvinte in loc de cincizeci, ar trebui s-o faci. poezia, ca si restul artelor, ar trebui *sa arate* iar nu *sa explice* | |
| = Stele scapara-n cale! | Geta Adam [15.Jul.03 01:33] |
| "Stele scapara-n cale" ...asta e din "Sara pe deal" a lui Eminescu! Modifica, te rog! | |
| = brevitate? | Alexandru Popp [19.Jul.03 01:28] |
| E totusi de discutat in privinta a ceea ce este permis artei sa fie. Arta adevarata, la un anumit nivel al ei, arata intotdeauna. Chiar daca pentru a forma simbolul s-a folosit de explicatie. Repetarea unor sintagme sau a unor imagini poate avea scopul de a obosi, de a enerva cititorul, de a-l face sa traiasca altceva decat delectarea estetica. Poate sa il faca sa rada. Poate sa ii vorbeasca despre o obsesie. Cine stie ce vrea autorul sa obtina in confruntarea cu receptorul. Nici macar un receptor avizat si plin de spirit nu recepteaza cum trebuie intotdeauna. Dar mai intotdeauna masa de cititori alege graul de neghina. In cazul lui Adrian Paunescu nu s-a intamplat. Cat despre folosirea unei sintagme eminesciene. Poate ca autorul asta a si vrut. Sa ne aminteasca pacea idilica a verii din Sara pe deal. Si ceea ce scrie sa contrasteze. In ciuda acestei lungi tirade, mi se pare si mie ca poezia e subtire. Parca de undeva de la nivelul exprimarii simt o nesiguranta a mijloacelor, o lipsa in formarea imaginilor. Chiar si in cazul unei ironii, cum simt eu ca este imaginea frigului talhar, mi se pare totusi ca poezia este totusi in coada de peste. Nici autoironie adevarata, nici melancolie adevarata. Undeva in mijlocul unei imaginii s-a aburit lentila. Cat despre partea eminesciana, sunt aproape sigur ca e voita, dar nu ii simt clar scopul. As inclina sa cred ca e acela de contrast. Pacat ca poezia nu se ridica la inaltimea necesara unui dialog. Si analizand acum brevitatea. Exista un poem pe acest site, scris de 1780. Nu imi mai amintesc cum se cheama, care este imens pentru standardele poezeiei de azi. Si totusi este placut cititorului. As zice deci ca trebuie precizat ca brevitatea trebuie sa se manifeste doar in privinta alcatuirii unei imagini. Poemul scurt nu inseamna neaparat brevitate. | |
| = omer | ion amariutei [20.Jul.03 22:01] |
| sigur ca arta, *la un anumit nivel*, nu mai urmeaza decat regulile pe care si le alege artistul. insa impresia mea despre textul de fata a fost ca autoarea se afla abia la inceput si ca i-ar putea fi utile cateva *retete* mai incercate de exemplu, intre o poezie mediocra si lunga si una mediocra dar scurta, cea scurta are sanse mai bune de a fi citita si comentata... | |