| = despre femeie citire | Andreea Drăguleasa [30.Oct.03 21:10] |
| Corectează: "capodoperile" - capodoperele "barabatului" - bărbatului "eceeasi" - aceeași "fie asteptai" - așteptați "davastatoare" - devastatoare "societetii" - societății Cele două referiri contradictorii din Ecleziast nu constituie un paradox. Femeia apare în două ipostaze diferite, ambele ancorate în realitate; pentru că dincolo de clasica împărțire a lucrurilor în bune și rele, adevărul este la mijloc. Totul are o parte pozitivă și una negativă. Atunci când acestea nu se compensează și predomină una din laturi, apare inevitabil și delimitarea bun/rău. Așadar, nu statutului i se datorează această dualitate, ci esenței umane. Același lucru poate fi privit din unghiuri opuse de către o persoană, și chiar într-un interval scurt. "Textul descumpaneste prin afirmatiile mai mult decat dure despre femeie, fiind aflat in Biblie si scos astfel de sub semnul indoielii." - Nu crezi că exagerezi? Nu intenționez să-mi susțin aici concepțiile ateiste, dar afirmația ta mi se pare nici mai mult nici mai puțin decât o formulare limitată nejustificat la religie. De fapt, chiar un titlu mai potrivit mi s-ar părea "Ipostazele/condiția femeii", "femeia într-o capodoperă" face refire doar la punctul de vedere exprimat în Ecleziast, pe când eseul se vrea mai vast de atât. "femeia aplica in ultima instanta asupra barbatului dreptul sau natural de posesiune a finalitatii sexuale" - Știu o afirmație anonimă care susține cam același lucru: "Bărbatul vrea să fie prima iubire a unei femeii, femeia vrea să fie ultima lui iubire." Probabil tu vroiai să sugerezi altceva când ai scris asta, întrucât starea de care o legi este șantajul. "indiferent de pozitia sociala, femeia aplica santajul sexual, constient sau nu, motivat sau nu, si determina astfel o atmosfera care nu lasa sa se aseze linistea si trairea reala a vietii" - chiar crezi că e femeia un măr al discordiei? Eu aș spune că bărbatul și femeia sunt în egală măsură vinovați de stările de tensiune. Nu iese fum fără foc. Nu sunt de acord cu modul de abordare a subiectului, punctul tău de vedere aproape că mă îngrijorează, iar maniera nu este cea potrivită unui eseu. Unde e bell pe care îl știu? Andreea | |
| = uneori , | cornel marginean [31.Oct.03 13:46] |
| Despre bell si eu ma intreb uneori. Textul este subiectiv si as fi demagog sa spun ca nu se regasesc si pozitii ale mele aici. Autorul Ecleziastului era barbat si vorbea din acea pozitie. Textul incearca sa pastreze unghiul. Despre barbat: e poate mai complex decat femeia si mai contradictoriu in comportamentul sau social. Are insa o pozitie secunda in natura, el nu produce ci este un produs, reprezinta maturitatea care se desfasoara inaintea finalului. ( asta e tristete) Femeia este izvorul dar care dupa incepere pare a nu mai conta pentru ca viata isi incepe desfasurarea. ( alta tristete). In acest timp ei traiesc alaturati. Natura umana , o mica parte a naturii atotcuprinzatoare cauta o parghie de echilibrare a celor doi. Din acest punct al gandirii am incercat sa inteleg despre ceea ce am scris. O descriere a unei stari medii a doua vietati, legate prin principii superioare instinctelor din care au progresat. Cred ca realitatea e din cale afara de dureroasa si incercam sa estompez cu strangere de inima, cand scriam, ceea ce face sa mearga mai departe totul, pasajele noastre de fericire. Cel mai greu e sa vorbesti despre real, sa te obligi sa-l vezi in spatele celor 1000 de perdele colorate din fata ochilor. Legile pe care le respectam noi : barabati si femei in numita viata si in suma dintre suferinta si bucurie nu sunt descoperite inca. ( Andreea, te rog sa replici neaparat) Ma bucur ca mi-ai scris. Poate ca unele afirmatii pe care le-ai subliniat au iesit putin din context. Dar ai dreptate, intr-un spirit optimist si impaciuitor, pe care si eu il agreez in viata de toate zilele. N-am gasit una din greseli , va ramane asa, iti multumesc pentru ca le-ai cules. Nu este un eseu , dar nici nu am gasit o alta forma mai apropiata de catalogare. | |
| = replica cerută | Andreea Drăguleasa [31.Oct.03 14:30] |
| În orice eseu există o doză de subiectivitate, doar nu e un referat riguros strict pe marginea unei lucrări, dar ce n-am putut delimita aici este părerea ta de cea din Ecleziast, de unde am dedus că ești de acord cu tot ce se afirmă acolo, în loc să pui în lumină și aspectele contra, cum mă așteptam. Au, consideri că barbatul "e poate mai complex decat femeia si mai contradictoriu in comportamentul sau social. Are insa o pozitie secunda in natura, el nu produce ci este un produs, reprezinta maturitatea care se desfasoara inaintea finalului." Cu ce ți-au greșit femeile de privești dintr-un unghi atât de obtuz realitatea? Nu pledez pentru egalitatea femeii cu bărbatul, din simplul motiv că diferențele biologice determină însușiri diferite la toate nivelurile existenței: mental, social, sentimental. Dar a diferenția complexitatea ființei umane dpdv sexual nu mi se pare justificat. Sunt oameni și oameni. Realitatea nu e dureroasă în sine, depinde total de modul în care o percepi. Unii se refugiază în nebunie atunci când simt că nu o mai suportă, alții se abandonează ei. Problema este de fapt evitarea conștientizării realității. Atât. Eu am învățat de la Nichita că nu știm sau nu putem aduna lucruri diferite. Suma dintre suferință și bucurie nu ar trebui căutată. Și nici punerea lor în balanță. Depind exclusiv de starea de moment. Trecutul nu contează, doar ceea ce se mai poate reflecta din el în prezent. Andreea | |
| = soc | cornel marginean [31.Oct.03 15:46] |
| Vorbem de scoaterea din context si vad un colaj frumos de propozitii puse de tine intr-o idee noua) Am invatat acum pozitia ta si din acea pozitie am recitit textul sa vad ce am gresit asa tare. Pentru ca eu iti spun ca ma interesa o solutie globala privind omul ca pe o specie si iti cer o parere despre asta si tu imi mai aduci un sir de nedumeriri despre viata mea personala. Pari o mare militanta in domeniu si esti sensibila la relatia dintre femei si barbati si probabail ca tot datorita unor experiente. Exprimarea radicala si categorica , descrierea optuzitatii mele atat de franc. Oricum te privesc cu prietenie.Sunt multe idei carora le-am dat si le dau importanta in text si care nu au treaba cu chestiunea sexuala, dar daca asa se vede din afara, nu-mi ramane dacat sa fiu de acord. Tie ce ti-au facut barbatii? Eu ma voi gandi la intrebarea ta. | |
| = hmm | Andreea Drăguleasa [31.Oct.03 15:51] |
| Am răspuns la comentariul tău, cornel, așa cum mi-ai cerut, sau am crezut eu că mi-ai cerut. La text nu mai aveam ce adăuga în afară de ce am subliniat deja. N-am nimic împotriva bărbaților și nici nu se deduce asta din ce am spus. Mai citește. Cu aceeași prietenie, Andreea | |
| = clarificare | Andreea Drăguleasa [31.Oct.03 15:56] |
| Îmi pare rău dacă te-am jignit în vreun fel, departe de mine gândul ăsta. Unghiul obtuz din care am spus că privești realitatea, l-am numit așa pentru că mi-ai dat impresia unor cramponări de prejudecăți. N-ar trebui. Îți respect părerea, dar asta nu înseamnă că îți dau dreptate. Încă o dată scuze dacă nu m-am exprimat corespunzător. Andreea | |
| = Andreea | cornel marginean [31.Oct.03 16:22] |
| Regret ca s-a disipat ideea de baza in scuze, mi- a placut sa discut cu tine si te privesc ca pe o prietena, nu m-am suparat, poate am cazut pe ganduri, ceea ce e bine Am cumpanit daca sa las asa sau nu ceea ce scrisesem dar prefer sa ramana asa, poate femeia, ea insusi e o capodopera si nu e cazul sa o punem in umbra alteia, dar de ce nu accepti si partile dificile ale existentei? Suna frumos abandonul in realitate dar pana la urma de prea mult astfel de abandon se abandoneaza realitatea pe ea insasi. (eu nu sunt de acord ) atat, cornel | |
| = am uitat | cornel marginean [31.Oct.03 16:49] |
| am uitat sa te intreb ceva: - ce te-a invatat Nichita , este prin opera lui sau direct ? pentru mine este important sa stiu cornel | |
| = nichita | Andreea Drăguleasa [31.Oct.03 16:52] |
| Era dintr-o poezie. O voi căuta, nu-mi amintesc cum se numește. O să-i dau paste aici. A. | |
| = am găsit | Andreea Drăguleasa [31.Oct.03 17:09] |
| Altă matematică Noi știm că unu ori unu fac unu, dar un inorog ori o pară nu știm cât face. Știm că cinci fără patru fac unu dar un nor fără o corabie nu știm cât face. Știm, noi știm că opt împărțit la opt fac unu, dar un munte împărțit la o capră nu știm cât face. Știm că unu plus unu fac doi dar eu și cu tine, nu știm, vai, nu știm cât facem. Ah, dar o plapumă înmulțită cu un iepure face o roșcovană, desigur, o varză împărțită la un steag face un porc, un cal fără un tramvai face un înger, o conopidă plus un ou, face un astragal... Numai tu și cu mine înmulțiți și împărțiți adunați și scăzuți rămânem aceiași... Pieri din mintea mea! Revino-mi în inimă! | |
| = andreea d. | cornel marginean [07.Nov.03 00:17] |
| mi-a placut mult aceasta poezie, am sa o pun bine nu sunt sigur ca mai treci pe aici, eu iti multumesc pentru paste) chiar daca nu ne-am inteles la idei, dialogul cu tine mi-a facut o reala placere | |