Comentariile membrilor:

=  Banalitate - adevar	Dorian LUPU [09.Dec.03 06:10]
"Fericirea banala"... este oare acesta singurul tip de fericire? Ce inseamna de fapt banal? Si oare acest "banal" nu ascunde de fapt ceva mai profund? Sau e doar o metoda de a masca "banalitatea" si de a o impopotona pentru a parea ceva ce nu e? Cat despre adevar, incep sa ma indoiesc ca exista. Exista opinii, exista pareri, exista ipoteze, exista demonstratii dar oare exista adevar? Atata timp cat un adevar valabil la un moment dat nu mai e adevar la un alt moment atunci nu a fost adevar nici la inceput. In schimb banalul 1+1=2 va ramane adevarat atata timp cat va exista cineva care sa gandeasca acest lucru. Continuand pe firul acesta incep sa ma intreb cat facea 1+1 atunci cand nu exista nimeni care sa se gandeasca la acest lucru... Deci, adevarul ... (cine se incumeta sa completeze ?)
=  uite ca ma incumet !.. :)	Florin Opran [09.Dec.03 20:05]
ultimul mesaj s-a pierdut pe drum.. :( spuneam ca: adevarul este ceea ce natura (natura ta de om, scriitor, filosof, dar mai ales de specie- ceea ce e mult dincolo de tine ca individ si te include in mod absolut) vrea sa crezi . fericirea nu poate tine mai mult de o clipa- si asta pentru ca daca ar dura s-ar banaliza. si s-ar transforma intr-o fericire banala. fericirea este , ca si adevarul, ceea ce natura vrea ca tu sa crezi (de exemplu iubirea in scopul implicit al perpetuarii speciei)
=  Viziunea obiectivista	Iulia Manescu [11.Dec.03 19:56]
Sa inteleg ca negati existenta adevarului? Dar de unde stiti voi ca negatia voastra este adevarata? Nu va dati seama de contradictia de care va serviti in filosofia voastra? Vreti sa negati adevarul - adica realitatea - si totusi va folositi de instrumentul ratiunii (care este identificarea realitatii) pentru a o face. Instrumentul ratiunii este logica, admiterea axiomei ca A=A, si niciodata nu va putea fi egal cu nonA. Daca ceea ce spuneti este ca exista posibilitatea de greseala de interpretare, sunt de acord, dar aceasta provine din necunoasterea unor fapte ale realitatii (sau ale adevarului, pe care il negati cu atata deznadajduire). Este monstruos insa sa negi intreaga realitate si sa negi capacitatea perceptiva si interpretativa umana. Cel care o face cade in irational si se lasa condus de catre ceilalti, pentru ca refuza sa accepte faptele sau dovezile si sa-si formeze, studiindu-le, propria parere, acceptand in schimb simple prejudecati din exterior. Numai cel care neaga realitatea se asteapta la miracole si se taraste pe burta in fata sarlataniei vreunui mag sau vraci tribal, pana cand ii ajunge cutitul la os. Cel care gandeste produce, isi castiga existenta si si-o motiveaza inventand, descoperind, trudind si culegand roadele muncii sale. Numai irationalul asteapta sa primeasca fara sa munceasca, sa gandeasca altii pentru el. Numai irationalul se asteapta sa fie fericit neproducand, neoferind nimic celor de la care se asteapta sa primeasca ceva, sau chiar siesi. Numai el isi ingroapa aspiratiile, asculta doar de ceea ce vor altii ca el sa creada. Rationalul stie, insa, ca scopul vietii sale este fericirea si ca modul de a o atinge este de a incerca sa isi concretizeze visele, si nimic nu-l va opri. Isi va construi fericirea nu pe spinarea celorlalti, ci prin eforturile proprii, o va gasi nu in ceea ce decid ceialalti sa numeasca banal, ci in ceea ce codul sau moral numeste "valoare". In afaceri isi va vinde munca pe cat face, de la prieteni nu se va astepta sa il urmeze orbeste, ci ii va alege pe cei care merg de bunavoie in aceeasi directie, nefortand pe nimeni si neschimbandu-si cursul pentru a-l multumi pe altul. In dragoste va iubi omul care intrupeaza suma valorilor sale, caruia ii va oferi toata dragostea sa in schimb. Nu va astepta niciodata sa consume sau sa primeasca mai mult decat a produs, nu va insela niciodata vreun prieten sau o iubire... Si intotdeauna va apara adevarul!
=  falsificarea adevarului	Dan Mitrut [11.Dec.03 20:20]
pe acest text nihilist care nu aduce nimic nou in istoria gandirii de acest gen, v-as recomanda sa cititi cele 50 de conferinte radiofonice ale lui Mircea Eliade, adunate intr-o carte cu acelasi nume. acolo se zice destul de clar, ca e inexplicabil cum omul isi inceteaza dezvoltarea spirituala de prin preajma varstei de 15 ani si isi continua viata fara sa realizeze ruperea din interiorul lui. numai asa se poate explica argumentatia textului de mai sus, care ar trebui pus la Personale, parerea mea. chiar si viziunea "obiectivivista" a Iuliei cade in materialism, ceea ce e pe undeva tot acelasi lucru. zadarnicia invocata in text provine din taierea intentionata a relatiilor cu realitatea spirituala. spun intentionata, pentru ca omului ii e mai comod sa existe la limita subzistentei si sa se victimizeze pentru nefericirea pe care i-o produce viata pe aceasta planeta. si nevinovat zice: gata nu mai e altceva, miracol nu este, nimic nu este, tre' sa mananc, sa ma reproduc si sa fac bani si gata. hai sa fim seriosi o parabola Zen povesteste ca o broasca tinea predici intr-o fantana cum ca ea ar fi vazut toata lumea. si avea dreptate.
=  cine dumnezeului se gandeste la adevar ?	Florin Opran [11.Dec.03 23:53]
explicatia titlului : falsitatea adevarului exprima sentimentul pe care l-am avut cand am scris acest text, nicidecum textul in sine. este vorba de sentimnetul de inutilitate a realitatii, de curgere fatalista spre acelasi "nimic" indiferent. prin urmare o polemica de genul "ce e adevarul" "exista adevar" etc nu are nici o legatura cu textul de fata. am acceptat, insa, provocarea lui dorian intrucat este o tema care- in afara acestui text- o abordez cu placere. si iata ca o fac incontinuare, intrucat si voi ati cazut in aceeasi polemica... iulia : tu imi faci o demonstratie matematica a existentei adevarului.. eu ziceam doar ca "adevaul este ceea ce natura vrea sa crezi". fizica, de pilda, nu ne apartine noua, ci naturii ce ne-o ofera cu zgarcenie. omul in sine si toate sentimentele sale- sunt adevaruri cu care natura ne programeaza inca de la nastere. care este motivul. care este, prin urmare, radacina acestui adevar pe care ni-l ofera natura ? ratiunea este dincolo de noi, tinde spre absolut si poate fi mai usor intrezarita prin studiul speciei in sine, care ne ofera ratiuni individuale de a exista. dan : ai dreptate. trebuia sa pun acest text, inca de la inceput, la personale. mi-am indreptat greseala. "omului ii e mai comod sa existe la limita subzistentei si sa se victimizeze pentru nefericirea pe care i-o produce viata pe aceasta planeta" (imi zici) . pai care e problema ? tu ma acuzi ca am scris un text nihilist in care promovez ideea de abandon in fata greutatilor vietii. nu e exact ideea textului insa daca ar fi, care ar fi problema ? ideea este ca lumea- prin seceta de miracole si idei, natura- prin inexistenta ratiunilor individuale (ci doar a unor ratiuni ce nu au legatura cu noi insine si sunt, prin urmare, descurajant de straine noua), sunt cu totul indifernte fata de existentele noastre. Fatalitate - cred ca asta este ideea aproximativa a textului. Suntem niste farame de efect zdrobite de bratele cauzale ale naturii/speciei ce ne-a creat. daca exista tentatia de a lua acest text ca un indemn spre abandon atunci nu ma voi impotrivi nici acestei idei. textul este oarecum nihilist si expune o viziune pesimista asupra ratiunii fiintei umane de a exista. Daca vrei sa iei textul meu ca o invitatie catre sinucidere iti voi aplauda curajul pe care eu- scriind aceste text- nu l-am avut niciodata. prin aceste ganduri nu am intentionat sa schimb lumea si cu atat mai putin sa transmit mesaje morale. prezint doar viziunea pe care un anumit moment mi-a dat-o asupra ratziunii de a fi.
=  Sufera si intelege	Cosmin Pohaci [13.Dec.03 00:22]
Dan: Nu inteleg ce rau in a fi nihilist, pesimist sau fatalist. daca omul asta a simtit de ce trebuie criticat pentru asta, cu atat mai mult cu cat filozofia asta(din care si-a format punctul de vedere in acest caz) e sustinuta de alti mari ai genului. Pentru Eliade al tau(in sensul ca l-ai folosit ca argument impotriva acestui punct de vedere) pot sa-ti contrapun pe Cioran care are o viziune extrem de asemanatoare cu a lui Florin(vorbesc iarasi de eseul de fata si mesajul lui). "nevinovat zice: gata nu mai e altceva, miracol nu este, nimic nu este, tre' sa mananc, sa ma reproduc si sa fac bani si gata." din acest comentariu deduc ca n-ai inteles foarte mult din eseu, si din esenta precum si efectele nefericirii. in final nu pot sa-ti dedic decat un citat(pe care-l am chiar ca motto) din Cioran: "E palavrageala orice discutie cu cel ce n-a suferit"
=  nu sariti pe mine :-)	Dan Mitrut [16.Dec.03 00:36]
mai fratilor, eu nici nu am acuzat, nici nu am a ma lua de nihilisti. am expus un punct de vedere si atat. si nu uitati, Cioran s-a spovedit inainte de a muri, ne trasmite parintele N. Steinhardt. cu respect
=  cioran	Florin Opran [16.Dec.03 10:24]
oare de ce ? cu respect
=  tot despre	Dan Mitrut [16.Dec.03 10:46]
asta te-am intrebat eu pe tine. oare de ce? ma intreb cum poate arata un arbore nihilist, sau o pasare nihilista. ma intreb uneori cat de naturale sunt aceste stari in panoplia luminii, a curajului de a trai si a credintei. ma intreb si atat. asta nu inseamna ca lovesc, sau ca desconsider pe cineva numai pentru ca gandeste altfel. Mag
=  Saracul Cioran	Cosmin Pohaci [17.Dec.03 01:49]
probabil ca deja nu mai era in plenitudinea facultatilor mintale Cioran cand a venit momentul spovedirii :). Faptul ca nu si-a urmat propria filozofie ma dezamageste putin...daca ar fi facut-o, s-ar fi sinucis la timp (nu ca ii doream moartea, dar il respectam probabil si mai mult). Oricum, asta nu schimba cu nimic datele problemei. Raman nihilist pana la moartea mea sau a nihilismului :)
=  moarte	Florin Opran [17.Dec.03 13:34]
cosmin : tu mergi orbeste pe ideea ta. ar trebui sa institui un cult al mortii. si daca mori ce-ai castigat ? Nimic !
=  si ce	Cosmin Pohaci [17.Dec.03 23:34]
sunt un om cu convingeri, ce vrei?! :)
=  cosmin	Florin Opran [18.Dec.03 22:16]
prea multe convingeri sugruma ratiunea !