Comentariile membrilor:

=  deosebit	Anca Veronica Anghel [08.Dec.03 23:01]
Iata ca dupa poemul lui Andrei Gheroghiu mai apare pe ziua de astazi inca o poezie despre tacere. Deosebit spus: "rugul tacerii parjoleste apele"
=  anca	Florin Opran [08.Dec.03 23:42]
itzi multumesc pentru apreciere. ma bucur ca tzi-a placut, mai ales fiind primul haiku pe care-l scriu
=  raspuns lui Florin Opran	Anca Veronica Anghel [08.Dec.03 23:46]
Florin, daca e primul atunci e un inceput bun. Te rog sa incerci sa nu mai folosesti " tz"-urile ( nici chiar in comentarii), nu seamana a limba romaneasca mai ales acum cand se pare ca te-ai hotarat sa scrii haiku-uri reusite. Iti multumesc.
=  ce zic expertii ?	Calimero [09.Dec.03 00:00]
Parca n-ar fi Haiku, nu ? 5/7/8 Ce zic expertii ?
=  care experti?	Dan Mitrut [09.Dec.03 00:11]
dar cine sunt expertii? :-) in alta ordine de idei, japonezii insisi mai fac exceptii de la rigiditatea formei, in folosul imaginii. in cazul de fata, e o poezie scurta concentrata, bine asezata, dar nu contine nimic din spiritul haiku.
=  inceput	Anca Veronica Anghel [09.Dec.03 00:22]
Calimero, daca numeri silabele n-ai spune ca e haiku. Dar precum vezi e prima incercare. Dan, care intr-adevar stie mai multe despre acest gen de poezie, spune ca ii lipseste spiritul de haiku. Eu spun ca e primul lui haiku, prima experienta, deci urmatorul s-ar putea sa fie mai bun.
=  haiku?	Florian Ardelean [09.Dec.03 01:00]
Și care anume este spiritul de haiku, după părerea voastră? Aș prefera o explicatie mai detaliată... sunt total paralel cu acest stil de poezie.
=  Anca - galceava vreti, galceava veti avea. Poate citi si Radu	Calimero [09.Dec.03 00:58]
Dan Mitrut, Pai unul din ei a si raspuns. Banuiesc ca se cam stiu. Stefana sau altcineva le-a si facut inventarul. Eu credeam ca te vei bucura sa-ti spui parerea. Imi confirmi parerea. Anca, Eu spun, tu spui, mai dar iar vreti sa-mi rupeti doi dinti din fata ? Iar ma puneti la punct ? Ca e prima sau a doua, eu n-am zis ca textul e slab, am intrebat daca tu il apreciezi ca haiku. Asa rezulta si e gresit. Inca odata vrei sa ai ultimul cuvant. Faca-se voia ta. Nu intelegeti nimic din ce s-a zis recent, si credeti ca daca intimidati vi se pare ca aveti dreptate. Mare parte din raspuns e pentru sifonarile de ieri, la care tu, Anca, ne-ai dat, si celor de la stanga, si celor de la dreapta, o lectie de "obiectivitate". Se pare ca toti suntem subiectivi, ca o vrei sau nu, nici tu nu esti o exceptie. Acel "eu spun" imi spune mie multe despre felul in care ai considerat judecata "sefului". Cam partinitoare, Radu, si cam tarzie. Ai lasat-o pe Silvia forfecata desi erai foarte activ comentand la textul tau in acelasi timp in care ea era adusa la capatul puterilor. Daca interveneai la timp nu se ajungea la fluctuatiile de nivel si interventiile Neisei, etc. Si la continua infatuare cu care Anca, vrea sa para obiectiva sau nu, ne trateaza. De fapt, eu ti-am spus de la "Noutati, noutati" cand ma refeream la cele doua promovari cu real talent scriitoricesc dar prea noi pe site si neobisnuite cu "gherila" de aici. Iata-le cum au evoluat in circa 9 luni. Da e un comentariu la suparare, dar de prea multe ori mi-ati dat la cap "de sus".
=  Calimero	Dan Mitrut [09.Dec.03 11:33]
eu nu ma consider un expert. poate ca Stefana a anumerat niste nume, dar ar fi o nebunie sa ies in fata si sa zic ca eu sunt cel mai tare in acest domeniu. e adevarat, am legatura cu acest fel de a scrie, cu conceptia si metoda, dar asemenea voua, sunt si eu un truditor pe acest taram. eu mi-am spus parerea in comentariul de mai sus si uite, o sa ma repet: textul de sus e unul valabil pentru poezia cu forma scurta. e concentrat si bine proportionat in idee. am mai spus ca, chiar inventatorii speciei haiku, in ziua de azi nu mai sunt asa de exigenti privind forma. in ceea ce priveste spiritul poeziei aici e o alta poveste. in comentarii, fragmentar, am expus conceptia celor care scriu haiku, de la origini si pana azi. Gabi Nita ofera acum ocazia unui concurs pe aceasta tema, ocazie cu care o sa postez o teoretizare mai extinsa despre haiku. nu stiu sa te fi suparat eu vreodata cu ceva. nu vreau sa supar pe nimeni sa fiu considerat un nas in vant, asa cum e moda pe aici. nici real nici virtual nu e asta felul meu de a fi. daca totusi s-a intamplat sa te ating cu ceva, eu imi cer scuze si mizez pe puterea ta de intelegere. cu respect, Dan Mitrut
=  Dan Mitrut	Calimero [09.Dec.03 12:39]
OK, Magule. Nu era nevoie de scuze, ne-am lamurit. La comentariile tale mai vechi ma refeream, acolo ne spuneai ce conditii trebuie sa indeplineasca un haiku. Revenirea ta cu alte lamuriri despre haiku va fi binevenita. Ghiocel/Calimero
=  agonia mon amour	Stefana Daos [09.Dec.03 15:56]
Calimero, nu am folosit cuvantul expert si nici un sinonim al lui. A fost modul meu de a multumi oamenilor care scriu haiku si datorita lor m-am apropiat mai mult de acest univers de simtire si expresie poetica. De fapt era un gest de recunostinta pentru acest site(asa cum e el cu bune si rele),care e un atelier inclusiv in domeniul haiku. Pentru ca inainte de a intra pe el, citisem destul de putine din si despre acest gen. Te-as ruga, daca se poate, sa nu imi pui cuvinte in gura pe viitor. Respectele mele, Stefana
=  ca tot ati chemat magistrii :)	liviu dascalu [09.Dec.03 17:52]
Dan Mitrut face referire la spiritul haiku-ului atunci cand critica. Eu vad lucrurile ceva mai simplificat. Haiku-ul e definit, pana la urma, prin scurtimea lui, nu prin numarul de silabe (nu se mai tine cont de asa ceva). Scurtimea e o provocare pentru imaginatia unui poet. El trebuie sa surprinda intr-o imagine ceea ce defineste o atmosfera, ceea ce e foarte greu. Poeziile cu forma fixa europene, prin rigorile lor, aduc provocari in mod similar. Orice limitare a formei implica un efort sporit de imaginatie sau de expresie. Acum, despre acest poem. E foarte usor sa scrii haiku-uri, in aparenta. In poeziile lungi trebuie sa realizezi un control asupra efectelor de sens care cere o mare luciditate. Problema este ca haiku-ul cere o simplitate desavarsita. Nu metafore, nu abstractii. Suntem obisnuiti sa lucram cu abstractii, iar poezia, asa cum o intelegem cu totii, e facuta mai mult din metafore. Cu toate acestea, spun eu, metafora este un mijloc artistic comun, usor de realizat, tehnic. Un haiku are ceva din simplitatea desenului, comparand-o cu pictura in ulei. Cere o mana sigura, doar maestrii pot da ceva semnificativ (desi pare mai usor "doar" sa desenezi). Asta venind din partea magistrului :) "rugul tacerii", metafora "parjoleste apele",epitet "apusuri perene", "peren" e o abstractie. Efectul mi se pare aproape nul. Cum se exprima cineva de pe site, dati-mi o bere si va scriu intr-o jumatate de ora cinci sute de haiku-uri din astea.
=  fleșcaiala experților	Florin Opran [09.Dec.03 19:41]
"Haiku-ul e definit, pana la urma, prin scurtimea lui, nu prin numarul de silabe (nu se mai tine cont de asa ceva). Scurtimea e o provocare pentru imaginatia unui poet. El trebuie sa surprinda intr-o imagine ceea ce defineste o atmosfera" - liviu dascalu asta am facut asa ca din punctul meu de vedere am scris un haiku. daca a fost sau nu unul reusit parerile sunt impartite. apreciez comentariile voatre din care im invatat ca haiku-ul meu nu este un haiku, dar defapt in ziua de azi nu se mai scriu haiku-uri cum se obisnuia candva, asa ca haiku-ul meu este totusi un haiku... in continuare, totusi, haiku-ul meu nu este haiku pentru ca e prea abstract- ceea ce, considera x ca nu sade bine unui haiku, deci nu este HAIKU. daca va hotarati spunetzi-mi si mie.. :) daca nu este haiku atunci am de gand sa brevetez un nou stil de poezie- se va numi HAIKU !! p.s. : daca scriu 500 de haiku-uri cine face cinste ?
=  vorba lui Cocosila	liviu dascalu [10.Dec.03 20:22]
Stii, avea o vorba Cocosila... Flescaitule!
=  Emotie imposibila - critica	Aron Ifrim Saranga [10.Dec.03 22:36]
Mai intai o precizare : un haiku trebuie sa fie totusi o poezie. Sa respecte sau nu canoanele de ritm, silabice, e mai putin important in analiza mea. "rugul tacerii (o metafora frumoasa). Metafora este "bagata in ceata" insa de "apele apusurilor perene". Ce-ar putea insemna - ca imagine poetica si hyper-poetica - "apele apusurilor perene" ? Chiar daca ar putea insemna ceva, este slaba ca imagine, este incalcita, porneste greu, se farseste repede si mai ales, nu duce nicaieri. Ramanem totusi niste figurativi in esenta noastra, sa nu uitam asta niciodata. Cuvintele ne invita in mod periculos la joaca cu ele, insa trebuie sa le stapanim, altfel se naste imediat delirul verbal. Cand citesc ceva imi imaginez ceva. Iar daca nu vreau sa-mi imaginez nimic, atunci trebuie sa-mi sune bine, sa ma calmeze si sa ma impinga la reverie poetica. Mi se intampla ca - dupa ce citesc ceva bun - sa-mi vina pofta sa scriu, si iese si bine atunci ceea ce scriu. E valabil mai ales in cazul muzicii, dar si poezia are virtuti asemanatoare. "apele apusurilor perene" mie-mi suna ca "pastrati la intuneric" sau "heep cool", aproape ca era de preferat un "dublu efect kiss cool", chestia cu iepurasul si vanatorul. cuvantul "perene" strica totul. Eu cred ca incurajarile pentru un debut intr-un gen poetic trebuie "livrate" mai cu zgarcenie. Mai multa critica - autorul nu are de ce sa se supere, sper - poate sa-i prinda bine in viitorul lui de artist al cuvantului. Pe scurt, imaginea pe care mi-o lasa aceste trei versuri este una a emotiei imposibile. Sau poate asta s-a si dorit ?
=  fara suparare	Florin Opran [11.Dec.03 23:12]
aron : ai dreptate, "apele apusurilor perene" nu e prea reusit. critica nu ma supara ci mai degraba ciondaneala unor pseudo experti ce adesea uita de textul comentat. si totusi : "apele apusurilor perene" incearca vizualizarea interactiunii elementelor pamant-aer- cu semnificatia temporala pe care o presupune cuvantul apus. "Rugul" si "parjoleste" indica elementul foc. cuvantul "perene" contrasteaza cu tacerea completand-o in mod universal- cosmogonic. impresia ce am incercat sa o transmit- prin acest haiku sau prin aceste 3 versuri- e aceea de suferinta- statica, integrata in cursul universal al lucrurilor, al naturii, senzatia de asteptare interminabila, o deznadajduire temporala ("apusurile perene") liviu : eu nu ma prind. te deranjeaza ca nu recunosc calitatea de "expertzi" a celor ce s-au aventurat in citirea acestui text sau consideratia pe care am facut-o asupra comentariilor pe care le-am primit ? (din principiu pun semnul egal intre membrii acestui site ce - in primul rand- creeaza- si in al doilea rand isi ofera pareri mai mult sau mai putin competente . nu ma indoiesc ca , intr-adevar, majoritatea celor care m-au comentat cunosc mai bine decat mine notziunea de haiku. aroganta combinata cu superficialitatea unor comentarii, insa mi se pare condamnabila.) in cazul tau, de exemplu, nu stiu daca ai intzeles substantza si imaginea poeziei inainte de a o comenta
=  spre linistitea lui Florin	Dan Mitrut [11.Dec.03 23:34]
draga Florine, dar esti suparat rau vad:-) eu credeam ca o sa treaca, chiar daca nu ai inteles nimic din ce am scris. eu nu ti-am contestat poezia, ci doar apartenenta la spiritul de haiku. in trei cuvinte s-ar traduce astfel: simplitate, pastel, transcenderea inaginii prin usoara aluzie spre evenimentele vietii, cosmosului. tot o tii tare cu pseudoexpertii. nu e nimeni expert aici. haiku nu inseamna in primul rand scurtime, ci cele enumerate modest si in graba mai sus. daca pe mine nu ma crezi, si e posibil ca asa sa fie, pune mana si citeste ce iti cade in mana despre specia asta. nici nu iti dai seama spre ce zone nebanuite de explorare te poate duce; dar atentie, asta numai daca o vei face cu sinceritate. afirmatia ca cineva scrie pentru o cinste 500 de haiku-uri e o gluma nesabuita pe care nu cred ca ai luat-o de capital.
=  precizare pentru florin	Aron Ifrim Saranga [12.Dec.03 00:19]
Mi-a placut ca nu te-ai "sifonat" la critica mea. M-am mai gandit la imaginea poetica "apele apusurilor perene", si poate ca am descoperit si de ce nu merge bine cuvantul "perene" (cel putin in ceea ce priveste perceptia mea poetica). Iata de ce : creierul meu percepe apusurile, in general, ca pe niste fenomene ciclice, zilnice. Asocierea cu "perene" ma blocheaza intr-o perceptie stranie, i se cere un efort pe care refuza sa-l faca. Rezultatul este ca imaginea trece pe langa mine. In acelasi timp, recunosc ca este o chestiune de perceptie personala, a mea, si ca altii pot vedea altceva, cu o usurinta pe care eu nu o gasesc. Pe curand.
=  ganduri bune	Florin Opran [12.Dec.03 00:23]
dan : treaba cu pseudo expertii nu are legatura (numai) cu aceste comentarii. aroganta de care vorbeam se intalneste des pe acest site si exista inca si mai des ciocniri de orgolii (aici ma refer, de exemplu la : "Mare parte din raspuns e pentru sifonarile de ieri, la care tu, Anca, ne-ai dat, si celor de la stanga, si celor de la dreapta, o lectie de "obiectivitate" "- calimeo) poate ca prin aceasta polemica prelungita am cazut si eu in aceeasi capcana. ). criricile voatre le-am inteles si mi le asum. ultimul vers nu suna bine. structura acestei poezii nu o recomanda ca un haiku. spiritul unui haku consider ca exista. am admis, de asemenea ca in acest stil de poezie sunteti mai buni cunoscatori decat mine, si prin asta am admis ca inca invat ceea ce reprezinta. acest haiku a fost doar o incercare. este sau nu este haiku ? nu indeplineste rigorile de structura. nu are 17 silabe insa reda o imagine, un sentiment, o atmosfera. s-au scris multe haiku-uri ce nu respecta catusi de putin structura standard. consider, astfel, ca am avut dreptate sa incadrez textul ca haiku. poate ca am exagerat si eu. in cazul acesta imi cer scuze. referitor la tine, dan, consider ca avem o singura divergenta- tu consideri ca nu apartine spiritului haiku. eu consider ca gresesti. cam asta ar fi tot. ganduri bune
=  aron	Florin Opran [12.Dec.03 00:29]
am inteles aron. insa ai dreptate. nici mie nu imi suna bine cuvantul "perene" in acest context. ceva din imagine se pierde. am descoperit si eu acest lucru. m-am gandit sa incerc o mica reparatie insa n-ar avea rost. desi nepotrivit, "perene" este cuvantul pe care-l cautam. daca as schimba ceva, atunci nici macar eu nu as mai putea pretinde ca este haiku.