| + trebuie | Andreea Drăguleasa [14.Feb.04 12:49] |
| Din ciclul verbe pe care le-am întâlnit, Andia ne încântă cu un nou text. O poezie așa cum ne-a obișnuit, în care ideea respiră claritate prin simplitatea atât de frumoasă a cuvintelor. De fapt, nu e o poezie, e mai mult o melodie interioară pe care o purtăm în noi, dar care numai așa putea ieși la iveală. Mulțumesc! A. | |
| = Impresiuni | LOG [14.Feb.04 14:24] |
| La prima citire, mi s-a părut un poem captivant; la a doua citire, mi s-a părut un poem interesant; la a treia citire, mi s-a părut un poem cuminte. Una peste alta (citirile), am rămas cu începutul si sfârsitul, între care n-am detectat mai mare legătură decât între un cap si o coadă oarecare...:) | |
| = viori aprinse femeile | Stoian George Bogdan [14.Feb.04 23:22] |
| iar gasesc un poem bun, azi. finalul are un aer autobiografic... viziunea e splendida. | |
| = parere | Liviu Nanu [15.Feb.04 12:50] |
| Un poem reușit. Am remarcat în special primele două și ultima strofă. Dar mai cred că abundența de „care” – 6 și „decât” – 3 nu avantajează textul. | |
| + uitai licuriciul | Liviu Nanu [15.Feb.04 12:59] |
| Uitai licuriciul, scuze. | |
| + a trebui | Marina Nicolaev [15.Feb.04 20:16] |
"Femeile ar trebui să poarte un voal care să le acopere urâțenia, nefericirile, plânsul, frica și boala" un voal plin de licurici pentru Andia. | |
| = Încântarea necântărilor | Daniel Bratu [16.Feb.04 13:25] |
| Mi-a plăcut poezia, e ca un revers dureros al Cântării cântărilor. Mai dureroasă decât imaginea acoperirii de voaluri care, nu-i așa, sporesc misterele și înfierbântă fantezia, mi se pare închipuirea asta a femeii legate cu fundă, femeia bibelou și păpușă, femeia cadou. Îmi place mult: "fiindcă femeilor le-ar trebui un voal înalt care să înceapă din cer și să sfârșească tot în cer ca să nu mai aibă altă scăpare" De aici a plecat o altă imagine, replică (ca din partea unui crunt pedepsit meșter Manole de catre fostele, prezentele și viitoarele Ane), în genul meu, de umil versificator: nu mai vedeam prin cușca de bazalt urcase zid prin barele de fier mi se făcuse dor de voal înalt sub care-mi rătăcea ultimul cer nu mai simțeam scăpare strâns avid eu meșterul din zece rău ales visam la voaluri încă ispășind plângând după iertare tot mai des și funde împleteam de-albastru vânt sau cenușiu ca piatra ce mă sapă dar le simțeam tot eu că-mi strâng de gât și mă separă-n sânge, lut și apă. | |
| = parerea mea | Paul Bogdan [16.Feb.04 13:38] |
| Femeia ar trebui să umble goală pentru ca nimic din ceea ce s-a spus despre ea să mai fie adevărat. Desigur, nu ar mai fi mister, nu ar mai exista decât un singur bărbat cu un suflet mizer care ar consuma mere în draci, fără speranța într-o moarte cât mai apropiată dăruită generos de către zeii iubirii cu ochii opaci. Sau poate ar trebui să umble plină, din suflet până pe față ca să se umple lumea de umana lumină, de noi și de viață. | |
| = . | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| Mi s-a parut un poem bun in timpul citirii, dar cu ultima strofa e mai mult decat bun! Cred ca face toti banii ultima strofa, e un crescendo al ideilor care rupe ritmul,isi deschide finalul cu o antiteza, dupa care continua cu "cireasa" din capul tortului daca vrei ( sa mai iubeasca ). sa mai iubeasca - "mai" -> accentueaza finalul, e ca un picior in pragul "usii" care o tine putin, dupa care o tranteste puternic. A fost o placere lectura. Cu stima, clau | |
| = Multa gratie | Ionescu Ovidiu [22.Feb.04 20:56] |
| In primul rand multumesc pentru "observatiile" la poezia "De vorba cu ingerii". Trebuie corectat, bineinteles si nu e haiku, nu stiu de ce a fost trecut acolo. N-am rabdare, scriu cu greseli. Adesea, cuvintele zacute mult se precipita pe "hartie". Poemul de mai sus e matasos, ce sinestezie bizara, chiar are gender. Multa gratie feminina. Multumesc inca odata. Ovidiu | |
| = Semn de viata | gavrilescu [05.Mar.04 20:13] |
| Sunt curios ce mai faceti, stimata doamna. [email protected] | |