| = posibilitate | Vasile Munteanu [18.Mar.04 11:18] |
| Dragă Sirenă, „karma” este acea întâmplare pe care nu o poți întrerupe decât în tine („nu crezi că ne-am cunoscut într-o viață anterioară”). „Satisfacerea” unei „speranțe” este echivalentul „anulării” ei. Întrebare: este Poetul un „satisfăcut” definitiv (eliberat)? Ce mă încântă (totalmente, sic) este acel „acerb”, însă nu în interpretarea sa „normală”, ci gândit ca „lipsă de cerb” - a-cerb). Rugăminte: încearcă o recitire în această „cheie”. Același, | |
| = Vasile Munteanu, da... | Silvia CALOIANU [18.Mar.04 15:13] |
| Da, Vasile, ai observat frumos...Eventual: "cerbii din noi aud cum dor chemarile apei"...Desigur, nu voi interveni deja in textul publicat: las varianta incipienta. Ma bucura sa stiu insa ca rezisti - inca! :) - in calitate de cititor al meu si iti multumesc ca gasesti timp pentru a lasa cate o parere, un semn de trecere... | |
| + "lumina germina întunericul " | Anca Anghel Novac [18.Mar.04 23:52] |
| "lumina germina întunericul și invers în fiecare dintre noi exista deja câte o teroare" N-am mai citit de tare mult timp un poem scris de tine. Adevarul este ca am cam lipsit de pe site sau poate iarna aceasta e de vina care se lasa atat de greu dusa. Poate ca am hibernat. Acum insa ma bucur de aceasta poezie superba si de acest martie abia trezit la viata. Astazi am observat ca varful tulipelor au strapuns si au iesit la iveala; precum in poemul tau "lumina germina întunericul si invers" ( pamantul cel negru si tulipele abia trezite) Finalul poemului m-a derutat cu acea viata anterioara. Dar e o parere personala. Numai bine si o primavara plina de inspiratie. | |
| = garantat 100% | Vasile Munteanu [19.Mar.04 07:00] |
| Dragă Sirenă, poate tăcerea ta pe poeziile mele este un „test psihologic”, poate nu. Vreau doar să te asigur de faptul că, indiferent dacă vei trece sau nu pe la poeziile mele, această poezie, a ta - în general - „îmi place” și voi reveni consecvent. Comentarea în speranța reciprocității face din poezie „un troc” și din comentator... Îmi place poezia ta și singura posibilitate ca să nu revin este aceea în care mi-ai spune că deranjez. Cu sinceritate, | |
| = Anca, Vasile... | Silvia CALOIANU [19.Mar.04 08:30] |
| Anca, sunt placut suprinsa, cred ca ai multa primavara in tine, sesizez asta din urarea ta si iti doresc, din tot sufletul, acelasi lucru! Vasile, te cred sincer si, recunosc: chiar mi-ai incitat curiozitatea, asa incat sa te citesc si eu cu regularitate. De ce nu spun nimic? Poate pentru ca uneori imi pare ca e prea mult de spus, iar uneori ca nu am cuvinte...Uneori nu am timp, uneori - ca si acum - as vrea sa ma ascund undeva, intr-un fir de mac si sa privesc lumea de acolo, pur si simplu... | |