| = "un ultim mesaj" | Silvia CALOIANU [14.Apr.04 21:58] |
| Mi-a parut interesant poemul tau...nu pentru ca pomenesti acolo de "sirena", evident :) Posibil, spiritul meu din aceste clipe sincronizeaza cu atmosfera ta de aici... Nu prea sunt in stare sa spun acum mai mult decat ca am citit cu placrere... | |
| = Mihai | Camelia Petre [15.Apr.04 14:11] |
| Îmi urlă pustiul a vers nenăscut, ecoul se sparge în țăndări de spumă, ... Și ninge cu alge spre cerul captiv sub tălpile goale, când valul turbat seismic se-ntoarce spre larguri afone - prohod de fereastră învinsă de vânt. ... Când moare în mine sămânța de vis un gând se retează mareei de sânge - ... Rămân răstignit între-ocean și ocean speranță-agățată de prora fantomă - corabie tristă, pierdută-n neant... Te rog doar, sa nu fie de ramas bun, sa nu-ti lasi corabia in bataia vantului, sa nu lasi furtuna sa-ti inunde vasul! Atunci cand va iesi soarele si apele se vor calma, verifica-ti busola si porneste degraba catre taramul fagaduintei si al fericirii, macar aparente...de ce niste versuri atat de frumoase sunt invaluite intr-o aura de tristete? De ce plangi? De ce ninge? De ce-i pustiu? De ce e frig? De ce? ...dincolo de aceste "de ce-uri" intrevad o renastere si o regasire...pe curand, deci, fara ramas bun! | |