| = Anton-ului | Daniel Dinescu [18.Apr.04 19:13] |
| ...si sigur murim, dar murim in picioare... M-a cam intrigat un pic forma poemului, Liviu, dar acum, cat m-am mai linistit, pot sa vad rima si ritmul, si sensurile multiple, si pot sa spun ca imi place. Interesant amestecul de intrebare retorica si acuza, de revolta si perplexitate, amestec de activ si pasiv in stilul acestei poezii. Ce putem face? Cred ca ar fi de prisos sa dau sfaturi, o sa zic doar cu ce am ramas eu - ma gandesc ca poezia de valoare, adevarata poezie, va ramane, restul... Ma inclin inca o data, multumesc pentru sansa de a citi o poezie! Cu respect, Daniel | |
| = Daniel | Liviu Nanu [18.Apr.04 19:50] |
| Daniel, chiar dacă nu ți-ar fi plăcut, doar faptul că te-a intrigat forma textului și tot mă onorează. Am continuat (în felul meu, firește) ideea pe care Bogdan o dezvoltă în poezia sa "maculatură postumă", poezie care mi-a plăcut mult. Așa că, în loc să-i fac un comentariu laudativ la subsolul textului am încercat cu mijloace lirice modeste să-i spun ce gândesc. Dacă am reușit sau nu rămâne de văzut. | |
| = cenușa cadavrelor noastre :)) | Silvia CALOIANU [18.Apr.04 19:57] |
| Stilul este omul!, nu avem cum sa nu fim de acord cu inaripata asertiune! Poate ca nu ma dreptate, dar imi vine sa exclam: ce spirit umoristic, ce ironie tare! ( de ex. "o carte în gând din neagră cenușa cadavrelor noastre"!). Desi, nu stiu daca te-as fi deconspirat, daca nu vedeam semnatura ta, recunosc, pentru ca mai rar te vad alergand prin forme si...ma uimesti frumos de fiecare data. | |
| = Liviu | Elia David [18.Apr.04 20:06] |
| Foarte frumos, Liviu. Si emotionant in acelasi timp - acest drum fara intoarcere, aceasta moarte in picioare... | |
| = multumesc | Bogdan Gagu [18.Apr.04 21:30] |
| in jurul orei 15, cu cateva minute inainte sa plec la cel mai reusit cenaclu de poezie de pana acum... am intrat pe site si am vazut textul tau pus in alta parte... am vazut ca e dedicatie pentru mine asa ca l-am scos la imprimanta si am plecat... in autobuz, vestitul 601 care pleaca din regie spre Universitate am inceput sa citesc... prima data mi s-a parut a fi o ironie subtila... apoi am citit inca o data intrebandu-ma cine e cel care mi-a scris... am citit si iar am citit si apoi am VAZUT... cum ai spus si tu e o continuare la ideea pe care am aruncat-o in acele versuri din "maculatura postuma"... si atunci am zis ca trebuie sa-i multumesc acestei persoane... pentru ca poezia e superba... am ajuns iar in camin, dupa cenaclu, acum... si caut... poezia e la LIVIU NANU... Mai devreme o sunasem pe Madim care mi-a spus ca cineva mi-a scris o poezie, fara ca sa imi spuna de la cine e... iar acum 10 minute Brigaela mi-a marturisit... am inceput si am gasit iar poezia la liviu... deci... asa am ajuns aici sa comentez... nu ar fi frumos din partea mea... vreau doar sa multumesc, sa-i multumesc lui Liviu pentru aceasta poezie frumoasa si pentru cuvintele care ma lauda... altceva... chiar nu stiu... Doamne Ajuta cu respect si onoare, inoni | |
| = Silvia, Elia, Bogdan | Liviu Nanu [19.Apr.04 00:16] |
| Silvia, de puține ori te-am văzut așa entuziasmată, așa că nu pot decât să mă simt onorat de prezența ta plină de farmec. Elia, felicitări pentru concurs, mă bucur că o poetă așa talentată și interesantă are timp să citească și poeziile mele. Bogdan, deși nu am urmărit asta, se pare că umila încercare liricoidă este tot un fel de poezie-manifest. Eu cred că, din ce în ce mai mult, ceea ce scriem noi aici, pe site se conturează ca un curent pe care nu aș putea să-l denumesc. Las asta în seama altora, mai școliți. Cred asta cu convingere, sunt destule semnale în sensul acesta, și mă refer la premiile obținute în concursuri de creație, la volumele publicate de unii dintre colegii noștri și la aparițiile în reviste literare. Nu știu dacă peste ani ne vor citi doar nepoții sau prietenii apropiați, însă din acest imens atelier dacă se vor desprinde de pluton măcar câțiva, și tot consider că va fi o mare realizare. Timpul va decide, dar timpul se pare că este deocamdată de partea noastră. Eu cred că tu ai toate șansele să fii unul dintre ei, cu singura condiție să perseverezi în efortul tău. Mai sunt și alții, desigur, pe care n-am să-i numesc aici de teamă să nu omit pe vreunul dintre ei. Urmăresc cu mare interes acest fenomen și mă bucur că într-o măsură (destul de mică) sunt implicat și eu. Sper că ai citit textul în varianta finală, a suferit mici adăugiri Cu deosebită stimă, Anton. | |
| = Frumos ! | Mariana Cardas [19.Apr.04 09:36] |
| Manuscrisele nu ard, spune Maestrul. Si Margareta il asculta! | |
| = Mariana | Liviu Nanu [19.Apr.04 13:56] |
| Mariana, prezența ta, din păcate destul de rară îmi produce o mare bucurie. Mai ales că ți-a plăcut puțin, acolo... | |
| + liviu | Eugen Suman [19.Apr.04 17:23] |
| excelent poem, forma m-a derutat, am crezut ca e vers alb si cand colo ... foarte foarte inspirat, liviu nanu cu siguranta isi va avea locul sau in literatura romana | |
| = Eugen | Liviu Nanu [19.Apr.04 17:58] |
| Mulțumesc Eugen, cred însă că ești mai mult decât amabil. Sau politicos. | |
| + postmodernizare orizontală? | Luminita Suse [20.Apr.04 03:19] |
| Pe mine să mă scuzi dar îmi plac poeziile care au ținută verticală, care aspiră și nu se descolăcesc comfortabil sub ochii mei, care mă conduc spre o viziune înaltă și nu mă seduc prin "orizontalitate". La asta se pricepe oricine. Iată: visăm toți pe coaja aceluiași ou cu spaime firești că-ntr-o zi îl vom sparge acest mult prea viu colorat bibelou și definitiv încleiați de catarge nu știm să rostim blasfemii printre dinți nu vrem mângâieri nici nu facem concesii un fel de poeți vinovat de cuminți ne doare în cot după false impresii și nu suntem milogii cu băștile-n mâini cerșind comentarii și nouă...și nouă... pe frunți ne lipim cocoloașe din pâini în formă de stele sau boabe de rouă dar unu plus unu plus cinci nu-i așa? nu dau adunate o mie de versuri așa că mai punem acolo ceva chiar dacă mai pierdem pe drum niște sensuri ce dacă vom arde caiete plângând? și noi mistuiți printre flăcări albastre? posibil să crească o carte în gând din neagră cenușa cadavrelor noastre avem așadar toți un vis colorat și mintea deschisă la reci monitoare cu lirice fire ne prindem de pat să nu spargem visul că sigur ne doare și totuși murim dar murim în picioare (9 silabe) Eh, cum este? Păi cum să fie... (7 silabe) Este același Liviu (7 silabe) sub altă pălărie (9 silabe) fredonând același postludiu... | |
| = Luminița | Liviu Nanu [20.Apr.04 08:36] |
| Luminița, aceasta era forma inițială, cu ultimul vers distinct însă. Din anumite motive am preferat însă să-i dau altă formă. Sînt convins că și receptarea ei ar fi fost alta. Mulțumesc pentru apreciere. | |
| = Și dacă totuși... | Virgil Titarenco [20.Apr.04 09:05] |
| Și dacă totuși eu m-am prins de ce l-ai scris așa la "orizontală"? Nu știu însă dacă s-a prins cine trebuie. | |
| = abordare | ilusion [20.Apr.04 14:54] |
| interesanta forma 'orizontala'...ce nu are nici o valoare daca nu este insotita de o esenta pe masura,nu este cazul tau.Felicitari cu stima, ilusion | |
| = Virgil, ilusion | Liviu Nanu [20.Apr.04 16:07] |
| Virgil, cine trebuia sa se prinda, s-a prins. Imi pare rau ca nu stiu sa-l fac justify, eu asa il vedeam. ilusion, ai dreptate cu forma fara fond. Dar despre asta s-a vorbit mult, poate vom dezvolta subiectul dar nu in comentariu. Onorat de apreciere. | |
| = oriana | Liviu Nanu [27.Apr.04 09:42] |
| Luminița, să știi că ai dreptate. E un fel de aceeași Mărie cu altă pălărie. În plus, se citește și mai greu. Dar eu, orgolios cum sunt, până nu mi-au spus și alții nu m-am convins. Aseară de exemplu, scriitorul Gheorghe Stroe, mi-a spus că prin forma aleasă de mine îl imit vrând-nevrând pe Th. Răpan. Așa că voi proceda la modificarea textului, adică la reașezarea lui. Mulțumesc încă o dată. Ieri a sosit și Atheneum, dar despre asta vom vorbi mai pe larg pe ym. | |