| = iar 11 | George Potyng [25.Apr.04 11:40] |
| trist sfarsit, chiar si pentru un mitocan si chiar daca nu e ultimul :) | |
| = destin ??? | Farcău Pavel [25.Apr.04 17:34] |
| dragă Virgil, interesantă abordarea aceasta, dar totuși nu prea înțeleg cu ce e finalul mai interesant dacă inserați acea dată de tristă amintire din Madrid...acum recitesc aceste rînduri, și nu pot să le fac o structură...nu știu de ce, oricum stranie conjunctura, aceste versuri par să înfățișeze o față, o latură a vieții - poate destinul, acel implacabil destin, care se sustrage voinței noastre...ce-i lipsea tînărului nostru, cel cu zîmbetul și vocea lăudăroasă ?...poate că totuși nimic, poate că nici măcar absența conștientizării propriei sale ignoranțe... poate.. să ne re-citim cu bine | |
| = erată | Farcău Pavel [25.Apr.04 17:35] |
| "n-a mai venit de loc" cred că e "n-a mai venit deloc" | |
| = eroare, se mai întîmplă | Farcău Pavel [25.Apr.04 21:22] |
| dragă Virgil, retrag tot ce-am spus mai sus, acum văd de fapt titlul poeziei, mea culpa, dar acum sensul e cu totul altul... | |
| = pentru George și Paul | Virgil Titarenco [25.Apr.04 21:25] |
| George, cred că ești prima dată pe un text de-al meu. Mulțumesc. Uneori nici nu știi ce e mai trist, viața sau sfîrșitul ei. Paul, tu gîndești prea deterministic. Prea vrei să îți poți explica totul. Uneori lucrurile nu există pentru a le putea explica. Cel puțin cu "instrumentele" noastre de acum. Viața pur și simplu uneori există. De aici poate și nota destul de existențialistă a textului. Un text care aduce mai degrabă a prozodie. Mulțumesc de corectură. p.s. tocmai ai postat cu cîteva secunde înaintea mea. Totuși pun ce am scris pînă înainte de ultimul tău comm. Mulțumesc încă odată de trecere. | |
| = iar eu... | Farcău Pavel [25.Apr.04 22:30] |
| dragă Virgil, am văzut că ai intrat pe site, și am dat fuguța să văd ce se îîntîmplă la tine în cont, o să încerc să citesc cu atenție ultima ta creație.... ai și nu ai dreptate, într-adevăr, poate sunt un pic prea determinist, însă nu întotdeauna îmi doresc să explic, poate sună ciudat dar eu nu-mi doresc decît să uit - unele lucruri, iar pe altele încerc să le țin aproape...în această poezie a ta, tot ceea ce a însemnat viață "s-a petrecut", dar nu la modul optativ...da, viața pur și simplu e...ciudat, foarte straniu... | |
| = Da, Paul | Virgil Titarenco [26.Apr.04 01:18] |
| Da, așa cum se știe, înclinația asta de a explica totul e o "meteahnă" masculină. Și eu o am de multe ori. Uneori însă devin contemplativ, pasiv. Sper nu și fatalist. | |
| = viata ca viata | Gabriela Marieta Secu [26.Apr.04 07:13] |
| Abrubt, un prezent finit, un tablou vulgar adevarat, putea fi un inger de om, putea fi un diavol de om... Moartea cade ca o cortina la fel si peste inger si peste demon... De-ar fi trait ar fi putut veni inapoi adus de politie, sau ca investitor onorabil... pana la proba contrarie... Viata ca o gluma proasta... O radigrafie necesara... uite asa faci si-n poezie, loc prezentului pentru o istorie ce se va invata candva prin scoli... Abrubt poem. Piezis, colturos... flori de mucegai... | |