| = Suntem cam multi in butoiul cu melancolie | Gabriela Marieta Secu [14.May.04 06:27] |
| Mai mult revolta decat tristete... Pasarea paradisului pierdut... Frumos si durerors ploua, sa fie pasarea - sufletul lutului tau? Atunci e bine... ai sanse sa te intorci... sa te ridici deasupra acelui paradis... ai grija la altitudine, caderile in sus sunt si mai periculoase... Glumesc, sa-mi ies eu din melancolie... | |
| = jumătate empatie | Vasile Munteanu [14.May.04 07:11] |
| Virgil, prețuirea se arată, uneori și prin renunțarea la sine. Pentru a-mi exprima un gând, am renunțat la "jumătatea" mai puțin bună și din trăirea de atunci ți-am adus în dar doar jumătatea bună: „Nu înjurați! E zadarnic totul! Negustor de cuvinte nu sunt – Tot mai greu îmi atârnă pe umeri Capul de aur lăsat în pământ. Nu iubesc nici orașul nici satul – Cum de-am trăit singur nu pot pricepe. Părăsesc tot ce-a fost. Îmi las barbă Și mă duc vagabond prin stepe. Voi uita de cărți, de poeme, Cu traista-n spate voi umbla hai-hui – Căci bețivului celui pierdut în câmpie Vântul îi cântă mai mult ca oricui. Voi puți a ridichie și ceapă – Și voi face pe prostul într-una Și cu zgomot îmi voi sufla nasul Tulburând pacea serii și luna. Nu mai vreau nici succese, nici slavă Vreau doar vântul să îl pot asculta – Fără asemenea doruri ciudate N-are rost pe pământ viața mea.” (Serghei Esenin - „Nu înjurați!…”) Probabil nu ai să crezi, dar, cândva, voiam ca titlul unui volum de versuri să se intituleze "tristețea păsării paradisului". Am renunțat încă de atunci... -:). Cu respect, | |
| = alchimie | ioan ravel [14.May.04 07:47] |
| mușcături în oasele tale cătușele cuvintele tăcerile această alchimie a sufletului din ce în ce mai rarefiate lacrimi în ochii păcătoși ai păsării de foc... nicicând paradisul nu fu mai aproape și mai departe în același timp... numai bine! | |
| = "fierbinte osîndă" | Farcău Pavel [14.May.04 09:31] |
| Virgile mă bucur nespus că te-ai întors (de vei fi fost plecat), am trecut de nenumărate ori prin pagina ta, cu speranță și iată-te din nou cu o formidabilă poezie, mi-au plăcut mult versurile "sînge volatil în oase urme de dinți și cătușe cuvinte de magi pe alocuri", dar toată poezia e de remarcat....cred că e o mică greșeală la versul "adevărul scopit mă privește din jilț"....nu înțeleg ce înseamnăscopit... mă bucur de revenire, numai bine | |
| = cel de pe jilț | Virgil Titarenco [14.May.04 10:07] |
| Scopit înseamnă castrat, jugănit în limba română. Uneori voi mai publica și aici. | |
| = . | Farcău Pavel [14.May.04 10:31] |
| să înțeleg că acum scrii doar în pagina ta ?...ai dat adresa, am intrat acolo dar erai abia la început...poți să mai dai odată acea adresă... mersi mult de explicație | |
| = paul | Virgil Titarenco [14.May.04 10:46] |
| nu cred că e potrivit să o pun aici. Caută pe google numele meu complet. Acolo vei găsi o pagină pe care este o adresa de e-mail. scrie acolo și vei primi răspuns. | |
| = cred ca inima mea s-a topit | Mariana Cardas [14.May.04 12:00] |
| Si eu m-am gandit la un cuptor de alchimisti in care plumbul se transforma in aur, dar si la pasarea de foc, baletul lui Fokin pe muzica lui Stravinski daca nu ma insel. | |
| = Blaga | Stoian G.Bogdan [16.May.04 17:51] |
| virgile, frumos textul tau si chiar contine si o idee buna, dar este in stilul lui Blaga, clar, si ti-as si demonstra asta dar stau rau cu timpul si cu cheful. dar repet, un text bun | |