= muzica fara sunete... | Andrei Costache [24.May.04 08:22] |
Am fost miscat de cuvinte, dupa ce am terminat de scris, am realizat. Mi-am dat seama ca am creat un monstru, stateam si priveam in gol, omorand dragostea care a dominat in mine pana acum. Randuri dedicate dealtfel femeii fatale, pe care am socotit-o gresit... si m-am infectat singur, in tot acel timp. Mi-au trebuit 2 ani ca sa imi revin; acum, pasind intr-o lume perfect sanatoasa, asa cum nu am mai vazut-o de mult timp, construiesc cuvinte, muzica mea fara sunete... P.S.: sunt incantat de voi, ce mai'. Ceea ce m-a facut sa imi pun scrierile pe site. Mersi pentru suport... | |
= "Spune-mi ceva de bine!... " | Silvia CALOIANU [24.May.04 07:33] |
M-a pus pe ganduri, deocamdata, semnificatia "satinului"...Daca vrei sa-mi spui...de ce anume "satin"?... | |
= Acum las la aprecierea ta... | Andrei Costache [24.May.04 09:59] |
M-am trezit cu clopotele in urechi, ...pentru ca am avut inspiratie. (schitez un zambet) am vrut sa creez o imagine, "satin" reprezenta pentru mine in acel moment cuvantul potrivit (printre altele care nu le-am gasit), care complementa textul, ca si celelalte dealtfel... normal! (normalul asta a fost pentru mine) Pai as putea pune in ordinea urmatoare: imaginea, "satin", "orasul" involburat de ganduri, captusit cu trairi, stari dezolante care mi-au intunecat mintea cat timp am fost locuitorul lui... si toate napastele care au venit dupa. Te-ai agatat de ceva, a fost un subiect bun pentru mine, chiar semnificativ si pentru text, ma bucur ca ai observat asta, sper ca a fost deajuns pentru o explicatie cat "sa te ridice de pe ganduri"... Cat despre acel "Spune-mi ceva de bine!...", se refera la toata ardoarea "ei" pentru cuvintele mele, dorinta care o tinea vie sa imi auda glasul de fiecare data. Sper ca a mai ramas putin de interpretat si pentru tine... daca m-am descurcat eu bineinteles.) Mersi Silvia, iti astept in continuare parerea.) | |