| = Pătrunsă de arta…vizualului (!?) | Ana Melinte [29.May.04 16:28] |
| Hmmm…deabia astăzi am descoperit acrostihul…verticală și orizontală unui spatiu straniu, adâncit și adunat spre el însuși, ca asupra unei dureri acute. Cu fiecare strofă atmosfera devine și mai apăsătoare, mai încărcată, umbrele mai ascuțite, câinii mai negri iar zidurile…par să se apropie amenințător și să ne strivească. Sau oi fi rămas eu “claustrofoabă” de când cu Manole?:) Și așezarea în pagină pare să spună ceva… Un poem interesant, Daniel, în special prin împletirea formelor în expresie… | |
| = dintre sute de picseli | Daniel Bratu [02.Oct.05 19:06] |
| Ana, desi suntem departe localizati, vedem cu aceeasi ochi. Ai dreptate, textul a fost scris intr-o perioada de spleen anticivic, iar strofele sunt ca niste trepte intoarse, pana spre final, ca un acoperis al mutantilor anormalitatii (uriasii). Ma bucura si ma surprinde ascutimea spiritului tau de observatie, credeam ca nimeni nu va observa acrostihul (precum s-a intamplat si la "Ma prefac"). Multumesc, scris usor si "picselii sa te sarute". | |