| = agonie si frenezie poetica | Elena Malec [04.Jun.04 04:41] |
| eu ma umplu de viata citind din voi, draga mea Andrea si voi care mai de care la spital si in celula. Ce v-am facut, mama? Nu cu mama, nu mai cere ajutor, iubito, esti deja poeta mare si te vei mai face daca o tii tot asa cu versuri ca cele de mai sus. | |
| = Andrea | Elia David [04.Jun.04 09:07] |
| In ultima vreme, din punctul meu de vedere, legat de ceea ce scrii, esti alta... Mai profunda prin simplitatea textelor, mai adanca prin culoarea sentimentelor... Imi place si acest poem - trist ca o neimpartasire a trairilor, ca o neintelegere strecurata intre mintea ta si a lui, oricine ar fi el... | |
| = Elena si Elia | Vâță - Diénes Andrea [02.Oct.05 19:06] |
| Oi fi eu poeta mare, dar in realitate sunt doar o copila speriata. Si da, cer ajutor, urlu dupa el, sper sa ma si auda cine ar trebui sa ma auda. Poezia asta e exact o neimpartasire a trairilor, un frust, o durere. Ma intreb ce s-a intamplat cu vechiul meu eu, acela care scria de durere cand era fericit si scria de fericire cand era la pamant. Atat de mult m-am legat de realitate? Sau am ajuns doar sa traiesc ceea ce scriam inainte? Dragele mele, va multumesc. Comentariile voastre sunt intotdeauna un deliciu.:) Cu drag, | |