| = te citesc | Elena Malec [14.Jun.04 09:24] |
| si aflu inca odata ca doua momente capăt pot fi inlocuite ci mijlocul. iata cum zici tu: îi voi spune adevărul despre naștere și moarte și iata cum as zice eu: îi voi spune adevărul despre viață Nu e o sugestie, e lectura mea. Devii meditativ pe esențe, imi place. peruzele somnoroase | |
| = pentru Peruzele | Virgil Titarenco [14.Jun.04 09:38] |
| Să știi Elena că ai atins punctul cel mai fragil. Și eu m-am frămîntat în acel vers. Poate cel mai mult. Ai dreptate, dar parcă ar suna prea evident. Mă tot gîndesc... , "meditativ". Mulțumesc, e un mare lucru să știi ca ai o profesoară" care nu te iartă. | |
| = nu te "iarta" | Elena Malec [14.Jun.04 09:44] |
| pt. ca te iubeste si vrea sa te vada mare, destept, frumos si ...publicat. Asta e meseria profesoarei. Altfel nu poate fi mandra de tine. Altfel e un functionar. (asta mi-au spus-o profesorii mei, sa nu fiu un functionar) | |
| = "îi voi întinde mîna și el va fi semenul meu" | Elia David [14.Jun.04 10:01] |
| Mi-a placut ideea poeziei si felul in care ai imbracat fiorul unei lecturi in cuvinte proprii, inspirate... Frumos. | |
| = A treia strofa | Elena Albu [14.Jun.04 10:12] |
| Nu te-am uitat, doar ca n-am avut timpul necesar... Fiecare poezie a ta din ultima perioada a fost o sarbatoare pentru mine!M-a atins in special a treia strofa din ,,Viitorul compus" La Braila, aseara a plouat cu grindina mare cat oul de porumbel.Fulgerele pareau ca vor sa dizolve ferestrele.Azi e o zi superba... | |
| + pagină cu pagină / cărămidă cu cărămidă / cuvînt cu cuvînt | Maria Prochipiuc [14.Jun.04 10:26] |
în fibrele fiecărui copac există o carte o voi deschide și o voi citi ca și cum ramurile lui mă vor mai umbri încă odată o voi citi făcîndu-mă părtaș uciderii lui securea ochilor mei îl va doborî încet pagină cu pagină Părtaș uciderii ( dur de tot ) - aș spune poate sacrificiului sau jertfei , dar e modul tău de exprimare care proiectează decorativ imaginea copacului luând alte forme: pagină cu pagină. Cromatic vibrează tonuri clare (verdele ascus al ramurilor): ca și cum ramurile lui mă vor mai umbri , iar ochii pentru mine sunt emblema clară a cunoașterii. în cristalele fiecărei pietre așteaptă o casă va fi locul în care mă voi odihni ca într-o peșteră vinovată de geometrie în fiecare colț voi atinge rănile stîncilor măcinate în var mîinile mele vor smulge lutului ultima vlagă cărămidă cu cărămidă Ultmul vers de aici îmi sugereată esența: cărămidă cu cărămidă, exprimată în cuvinte simple ,,construcția’’ făurește o imagine palpabilă: mîinile mele vor smulge lutului ultima vlagă. în pîntecul fiecărei femei înmugurește un copil îi voi întinde mîna și el va fi semenul meu ca și cum ea ar mai cînta același cîntec de fecioară întotdeauna îi voi spune adevărul despre naștere și moarte învățăturile mele vor tăia acest cordon ombilical Aici văd o naștere pe jertfa ,,copacului’’, pe jerfă se poate clădi cuvînt cu cuvînt , am descoperit aici idei pe care sufletul tău le manifestă stimulând memoria cititorului pentru cunoașterea lumii tale. | |
| = pentru Peruzele, Elia, Elena și nu în ultimul rînd Decembrie | Virgil Titarenco [15.Jun.04 03:23] |
| Peruzele , ce mai pot spune eu... Elia, eu cred că și ochiul tău bun participă la o concluzie din aceasta. Elena, mă bucur să aflu că citești rîndurile mele. Tocmai de acolo, din Brăila. Cum miros salcîmii? Mai ales după ploaie? Decembrie, nu pot să spun decăt că sînt impresionat de seriozitatea cu care faci o analiză atunci cînd te apleci pe un text. Aș vrea să am răbdarea ta. Mulțumesc mult. | |
| = frumos-frumos | Mihaela Maxim [06.Jul.04 13:32] |
| inima cărții este lumina unui copac ucis olarul credinței... geometrice în liberul arbitru la capătul celălalt al razelor cuvânt cu cuvânt din pântecul cununat el va trăi în tine. | |
| = Mihaela | Virgil Titarenco [06.Jul.04 20:41] |
| Mă bucur să te găsesc aici Mihaela. | |