| = mihamax | Claudiu Banu [02.Aug.04 15:10] |
| era mai important jocul cu sufletul dar eu preferam cuvintele aveam ca iubită magică însăși Poezia, “oprește-te! respiră!” îmi spunea deseori, hai, dă-mi palma, lasă-mă să îți schimb linia vieții... cred că am stat să o ascult înainte să te întâlnesc dar asta o să înțeleg abia după ultima tăcere | |
| = desi mi-ai tulburat apele lacrimi te sorb cu nesat | simionescu adriana-marilena [02.Aug.04 15:11] |
| am ridicat podul lacrimilor greu pe stâlpii ruginiți ai pleoapelor la înâlțimea privirilor tale si ingerii, negri si-au imbracat sufletele întoarse pe dos pentru același cortegiu decent, resemnat spunând…aveți grijă… după colțul de lacrimi există întotdeauna un curcubeu… nu-l ucideți cu piatra cuvintelor dacă nu aveți ceva de spus despre el… Uneori am impresia ca fiecare om din ziua de astazi este un ranit pe picioare, putini observa insa acest lucru, viata merge inainte, manata de o confuzie generala, increderea este schilodita, rabdarea uitata, relatiile incep si se termina de multe ori inainte de a putea stabili orice fel de contact interpersonal continuu, ne facem unul altuia adesea mai mult rau prin cuvinte decat prin fapte caci sageata nu mai apartine arcasului de indata ce a fost slobozita din coarda arcului… Tare frumos in lacrima de lemn poemul tau desi mi-a redeschis rani ce le credeam vindicate. Amadriada | |
| = scuze pentru postare | simionescu adriana-marilena [02.Aug.04 15:18] |
| mi-a intrat in ochi cu luna plina galbenul de la papadie si m-am cam zapacit... am vrut sa zic *vindecate | |
| = lacrima, sicriu plutitor... | miha maxim [02.Aug.04 15:34] |
| îngroapă în flăcări de aer suferințe abia zărite, ce rănesc, fir-ar să fie, încrustează adânc tăceri abia umbrite în priviri... mulțumesc pentru descifrare... o secundă am simțit frica mușcând, credeam că-ți ceri scuze pentru intervenția sub text, e-adevărat, subtitlul a fost ultimul..secerat, și-am crezut pentru o clipă că am stricat ...recolta. merci. Claudiu... întorc pe toate fețele tăcerile tale, uneori nici nu mai știu care cui aparțin... știu, te-ai trezit lângă ea, și n-ai mai vrut să plece...apoi... îți spunea ceva... despre lume și purtările ei... nu e rău, nu e rău deloc... dar ea n-a făcut decât sa-ți culeagă spinii din palme... drumurile, erau deja acolo...dar asta, vei afla atunci... micuța magiciană... | |
| = miha | Neaga Oleg [03.Aug.04 02:13] |
| lacrima cioplita cu o mare maiestrie :) "...durerea zăcea, ucisă între două lacrimi..." cit despre revindecari mai bine tac caci amintirile pot uneori a nu fi ascultatoare... suferinte suferinte suferinte..................... | |
| = suferinte... | Neaga Oleg [03.Aug.04 00:32] |
| lacrima cioplita cu o mare maiestrie :) "...durerea zăcea, ucisă între două lacrimi..." cit despre revindecari mai bine tac caci amintirile par uneori a nu fi ascultatoare suferinte suferinte suferinte.............. | |
| = să nu taci | Mihaela Maxim [03.Aug.04 15:28] |
| scrie. dar capul sus! :) | |