Comentariile membrilor:

=  verde	Camelia Petre [17.Aug.04 10:31]
Pe cât de frumos ochii tai au spălat în nisipuri o poezie care imi inspira sensibilitate, tandrete si ceva nostalgie...foarte frumos, Daniel, felicitari! Imi pare ca te-ai jucat un pic cu versurile, intre ele, de aceea poate, pe alocuri, parca mi se termina brusc, citirea...sau poate inca sunt somnoroasa, revin mai tarziu sa ma lamuresc mai bine, pana atunci, frumos, mi-a placut si asa.
=  steluta	sorin teodoriu [17.Aug.04 10:32]
stelute! stelute! stelute! Este o poezie frumoasa si plina de ganduri. Probabil pe fondul venirii mele de la mare, nisip, valuri. Sfarsitul se potriveste perfect: 'Pe cât de frumos pașii tăi mai cântau prin nisipuri, pe-atât de târziu am ajuns urma lor.' Se mai intampla. Ce mai, ai intrat in sufletul meu cu poezia ta. La recitire, st
=  pasii nisipului	Mihai Raluca-Ștefania [17.Aug.04 10:49]
ai un suflet frumos, Daniel! este plina de.. vara si visare... sper ca nu sunt doar himere pasii ei... totusi sper ca nu ai ajuns prea tarziu... acum mai mult ca oricand realizez ca nu voi fi nicicand la inaltimea unora de aici...
=  poetul la mare	Ion Diviza [17.Aug.04 11:36]
Superbă plaja ta verde, Daniel!
+ oare pe care drum vei merge, Daniel ?	Laurențiu Orășanu [17.Aug.04 14:16]
Pe langa finalul remarcabil (l-a citat inainte Sorin Teodoriu) as mai cita, la aceeasi categorie: "Canonice clepsidre, sorbind flămând ecouri, hrăneau cu sfârcul umed nisipul în carouri, lăsând secate lumii dorita nemișcare." Forma poemului este iarasi deosebita, si da lastari tonului elegiac, de nelipsit pe o plaja pustie. Ce nu mi s-a parut reusit, este repetarea acelor inversiuni de epitet (nu mai stiu, dar parca acest mijloc artistic are un nume la lectiile de literatura). Ma refer la: magnetice tablouri, canonice clepsidre, trecute, calde anotimpuri. Ele sporesc incarcatura baroca a poemului fara a fi neaparat nevoie de ele. Am urmarit cat de lucrate sunt recentele tale poezii. Mi se pare interesant de urmarit cele doua linii intre care pari ca iti cauti drumul: una mai aproape de clasic, cu migaloase incrustatii. Alta care pare sa te tenteze si ea, exemplificata aici de citatul lui Sorin, al meu, si alte "tusee" din acest poem, care se revendica din poezia moderna, intr-un fel specific tie, si care e curtat cu succes si de alti poeti de pe site. Si ei venind dinspre forma fixa, ca si tine. Asa ca te citesc cu placere, acord o stea si ii urmaresc traiectoria. Pe care linie se va inscrie ? Ghiocel
=  frumos	Alina Manole [17.Aug.04 17:25]
Am trecut pe 'Plaja' ta. Mi-a plăcut, frumos totul.
=  Multumiri la foc automat	Daniel Bratu [18.Aug.04 19:42]
Dragii mei prieteni de poezie, scuzati intarzierea. Fost-am prins in treburi de alungat frunzele galbene si de soptit cantecel voios in verzituri. Camelia, genele tale somnoroase au lasat iarba tremurand in invidie sincera. Ritmul duios nelinistit al versurilor de capat a cauzat parelnica fortare de finaluri abrupte spre miscatoarele nisipuri de mijloc, dar n-am ce sa le mai fac, raman asa, in asteptare amurgita. Multumesc mult, inca o data Sorine, tare mai imi place mie cand mesterii vorbelor de chihlimbar isi ridica vocea spre tariile aducatoare de stelute pe cerul meu innourat. Acuma sa nu te superi, dar si mai mult mi-ar fi placut daca veneai si cu fata aia, Geta...cand ma gandesc ce bine ar fi ghicit ea in cafeaua fripta pe buze de nisip. Multam, Sorine Raluca, tu ai talent in a-mi unge sufletul meu de poeme cu dulci parfumuri. Dar parca prea dulci imi par, simt ca nu le merit chiar asa. Despre ce inaltimi vorbesti ? Am vazut ca visurile tale zboara in versuri mai inalte. Multumesc, domnita Ion, fratele meu de intepatoare colectie, superbe vorbele tale, plaja mea te asteapta oricand. Dar preferabil vara. Of, dusa vara, ca iar plang de-mi aduc aminte de repede trecere-a ei. Multamesc, fie cuvantul tau superb laudat Laurentiu, cu sfiala ma apropii de comentariul tau. Cuvintele tale ma aseaza intr-un raft inalt, pe mine, apucatul de maimutareli pe la colturi. Parca ma si obliga, oarecum, sa renunt la caciulita de bufon. Dar stiu ca nu te superi, ca esti bun si intelept (ca si mine, cateodata). Iar daca te-ai supara, Calimero de-abia asteapta sa te traga de maneca. Nucleul dur al poezelei mele aici era, intr-adevar, pe la canonicele alea de clepsidre, de aici a pornit imaginea. Clepsidrele alea perechi - perechi pe plaja carouri de cearsafuri. Parea ca ele hranesc nisipul, timpul, lumea, pe mine cu totul ma sorbeau in ecou. Schimbarea astea a ordinii cuvintelor in scopul obtinerii de foloase stilistice necuvenite, asa e, se cheama inversiune. De inversiunea astea tare greu reusesc eu sa ma lepad, ca mult imi place sa-mi cante baroc in ureche ale mele versuri "desuchete". Stiu, mi-a mai spus un mare maestru al meu asta, la o alta poezioara, cand ma laudam eu ca ce ispravi sunt eu in stare de facut inainte de plecarea in armata, si de atunci tot incerc sa ma lepad de pacatosul asta de obicei literar desuet. Ce pot sa promit, decat ca mai incerc. Rar treci pe la mine, maestre de gand Ghiocel, dar urmele tale sunt clesti de aur, care ma trag din valtori, stii tu, bulboanele alea sub podul curcubeu de barne de peste Ialomita. Steluta ta, sa nu te superi c-o dau la treburi, o pun sa alunge norii de ceata, poate ca vara mea va ramane de veghe odata cu ea. Multumesc, Omule bun Alina, urmele tale Plaja mea le pastreaza ca-ntr-un sipet. Multumesc pentru cuvinte si ganduri
=  Podul peste timp	Laurențiu Orășanu [18.Aug.04 20:42]
Trec rar, Daniel, dar te citesc. Uite, ca ai pomenit de podul de peste Ialomita zicand: "care ma trag din valtori, stii tu, bulboanele alea sub podul curcubeu de barne de peste Ialomita" am scris in Seara pe pod, acela era Podul: http://poezie.ro/index.php/poetry/30287/index.html "Cand saream de pe pod drept in picioare, de pe podul mai tanar si mai inalt parca, Cand ma scufundam la Cot, in bulboana, sa simt zbaterea pestilor in palma." Poate de aceea ne suntem unul altuia aproape cu gandul. Podul peste timp...
=  Filigrane peste timp	Daniel Bratu [19.Aug.04 11:22]
La poezia asta m-am gandit si eu. Ti-am citit poemele din volumele publicate, inca o data, de curand. Filigrane de versuri, arc mestesugit peste oricate timpuri si spatii. Multumesc, inca o data
=  vis	Dana Stefan [02.Oct.05 19:06]
'Visam. Trecute, calde anotimpuri. Prea dușii noștri ani, pierdute chipuri, umbre piereau, de verde-amăgitor.' si umbra ta e verde si cade peste ea valul si o duce cu el printre alte umbre si alte lumini, in risipa si in cuprinsul altor lumi paralele.. zborul albastru ascutit al pescarusului, desirand linia orizontului in albe si delicate fuioare de nori..
=  tipat prin lumi paralele	Daniel Bratu [19.Aug.04 14:27]
Dana, lumi paralele, oglinzi, asta devenim, vrand-nevrand. Valuri de-odata cu alge ne fac rost de umbre belsug. Stiu si ce n-am sa uit niciodata, tipatul pescarusilor care trece prin lumi paralele de nisip miscator. Multumim, Daniel si plaja lui fara scoici
=  Nisipuri in carouri	Nicolae Norocel Fulga [02.Oct.05 19:06]
O poezie estivala, ca sa zic asa, cu multe imagini reusite. Expresiile de genul:"În incizii creșteau munții de sare" sau "Canonice clepsidre, sorbind flămând ecouri,hrăneau cu sfârcul umed nisipul în carouri,lăsând secate lumii dorita nemișcare" sunt foarte sugestive. N-am inteles strofa a doua, parca lipseste ceva, un ligament care sa faca inteligibila fraza. Citez: "Pe cât de frumos ochii tai au spălat în nisipuri prea devreme ce m-a scurs geana lor." Ori lipseste o virgula pe undeva, ori intre "prea devreme" si "ce" s-a produs un scurtcircuit, pentru ca altfel n-are noima fraza. Vezi unde-i baiul si remediaza. Sau eu sunt limitat si nu observ logica acestui vers. Tot ce e posibil. In rest, poezia e frumoasa, melodioasa.
=  hai Norocel !	Daniel Bratu [20.Aug.04 16:21]
Norocel, multumesc pentru trecerea ta pe aici. Ai dreptate, lipseste o virgula, dupa "nisipuri", dar intelesul e clar, se pastreaza si asa. Offf, si eu, care credeam ca cea mai mare placere a cititorilor este sa puna ei virgulele unde "pohta lor ii pohteste". In rest nu mai este nici un scurtcircuit, are chiar mai mult decat o noima totul. Gandeste-te la cernerea nisipurilor aurifere, la Tara de Foc. Daca toate chipurile curgatoare sunt de aur topit, apare inevitabil scurgerea. Ai sa ne mai citim cu bine, Norocel
=  Scoici ,pescarusi si zane de mare	Bogdan Groza [20.Aug.04 14:14]
Ce frumoasa e marea... Plaja asta, descrisa de tine, ma face sa ma mistui de dorul marii, si odata ajuns acolo sa-i fac declaratii de dragoste primei sirene intalnite in cale. Mi-a placut mult muzicalitatea versurilor tale, constructia poeziei tale si sesizez printre randurile tale, molatece scoici ce pastraza in ele, pentru eternitate, glasul marii, mirosul plajelor, freamatul valurilor. Deasupra "pescarusii albastri" sa se zburataceasca, bucurosi. Cam asta e peisajul mirific dupa ce am citit poezia ta.
=  daniel	dana popa [23.Aug.04 20:22]
Da, indubitabil poezia merita instelata! Eu am mai intrat pe pagina asta si zilele trecute dar am tacut pentru ca nu aveam cuvinte, nu puteam sa spun 'mi-a placut foarte mult' si atat. Totusi nu pot sa trec asa mai departe, in ignoranta. :) Sfarsitul nu ti-l mai laud, au facut-o deja ceilalti. Am mai remarcat: 'întoarse-n picătura căzută pe hublouri'; 'pescăruși de-albastru ne secerau din maluri'; 'potire de Graaluri'. O singura observatie: 'uitasesi' in loc de 'uitasei'. Atat! Cu siguranta voi mai trece pe la tine! peta.