| = . | Ioana Barac Grigore [25.Aug.04 16:33] |
| neb1, pion intre degetele copilei, m-a facut mat!!! tare sunt curioasa ce ai schimbat in textul origial. uite! fa un experiment! posteaza si poemul in forma lui initiala. ar fi o istorie fascinanta de descoperit... felicitari | |
| = . | Mihaela Maxim [25.Aug.04 17:49] |
| ohooo, nu te grăbi cu felicitările, am schimbat cam tot, n-a rămas decât nebunul, steaua și iluzia dragostei lui... iartă-mă, sunt versuri de o naivitate telurică, a trebuit să-i răstălmăcesc sensul în "limbajul" de acum, să... ascund în forme geamătul unei timidități necontrolate... m-aș simți total dezbrăcată... încerc să reeditez, pentru a rupe caiețelele în bucățele, este cumva redescoperirea copilăriei, rupere din genunchi, eliberare, mai mult decât periplu prin genunile... ființei. nu este nimic fascinant, propria mea naivitate mă calcă pe nervi, n-aș putea să-mi asum acele versuri, însă trăirile-mi sunt atât de aproape, că nici nu le-aș putea renega. recunosc însă că fiecare rescriere a unei poezii vechi înseamnă masacrarea ei, pur și simplu n-o pot ..."repeta". în plus înghite multe reveniri, este o muncă ingrată… din cauza asta, m-am ferit, cel puțin până acum, să trec prin versurile de la început... aș începe să le... îmbătrânesc. oki, o să caut caiețelul, dacă pagina a scăpat vie și întreagă din weekend, poate vin să ... lipesc este mai mult o culegere de imagini care m-au bântuit, n-am fost un ... copil precoce, și acum scriu destul de... primitiv. | |
| = și acum explicațiile... | Mihaela Maxim [26.Aug.04 12:54] |
| da, în 86 nebunul era cel care caută de unul singur sensurile, care se întâmplă să aibă uneori alte ocupații, ingrate, cum ar fi cititul, scrisul, sportul, muzica, etc. la transcriere, nebunul care-și iubea steaua a devenit cumva doi, un el și o ea, iar căutările au adus la capătul tunelului dragostea. fragmentele găsite sunt, poate, cele mai... deocheate. asta pentru că numai copiii pot vorbi despre lucruri cu atâta ușurință. dramele lor majore trbuie să copieze cumva ultimele cărți locuite, iar sindrofia de sensuri este cumva... departe de tot de adevăr, cum alteori atât de aproape. lucrurile se schimbă de la o zi la alta. nu cred că poate înțelege cineva un traseu atât de complicat, însă aici, nu este decât un joc de-a cuvintele. Ceea ce vreu să spun este că lucrurile scrise astfel, acum, ar avea cu totul altă semnificație, pe care atunci nu o înțelegeam. în fine... asta e. | |