Comentariile membrilor:

=  .	Ioana Barac Grigore [25.Aug.04 16:46]
Dura poema ta. Chiar cinica. Cuba este un rai pe pamant in care diavolul si-a construit castel. Sa treceti si pe la mine! Stau aproape... felicitari
=  Cuba	Albu Vladimir [25.Aug.04 18:13]
Cine stie poate ca sunt mai multe de vazut pe drumul spre Cuba... destinatia are semnificatie dar reprezinta doar o parte din titlul poeziei. Multam de trecere Ionela.
=  parere	Anca Anghel Novac [25.Aug.04 18:44]
Poezia tare e propulsata de un impuls erotic care, se pare ca, te poate duce oriunde, in Cuba, si daca nu in Africa de Sud sau Noua Zeelanda. Se pare ca destinatia nu conteaza atat timp cat "rasaritul face gesturi obscene spre cer". Mi se pare ca poezia a fost scrisa in graba, tradeaza nerabdarea de a o posta pe site inainte de a reusi sa prinda forma finala.
=  "timpul ne moare iubito"	Madalina Maroga [25.Aug.04 19:06]
Azrail, M-a impresionat finalul versurilor tale, e superb! timpul ne moare iubito prea obositi ne căutam sfârsitul între petalele cireșilor în floare Este o poezie din tiparul celor de dragoste. Eu stiu stilul tau de a scrie poeziile :) (sunt scrise de moment). De aceea, imi plac mult. Insa, daca vei incerca sa mai lucrezi la ea o sa iasa un poem de dragoste foarte reusit. Ups! Abia acum am observat subtitlul poeziei, este o dedicatie. Frumos! :) Calatorie placuta, copii! Cu drag, Madim
=  En pasant	Albu Vladimir [25.Aug.04 19:12]
Dominique tare ma tem ca daca vei cauta orgasmul in poezia asta nu-l vei gasi... gesturile acelea obscene sunt probabil adresate moralei, convenientelor, unei stari de lucruri care face putin probabila plecarea spre Cuba, desigur simbol al unei calatorii initiatice... poezia a fost scrisa in graba, dar nu intentionat ci pentru ca s-a vrut asternuta in cateva minute... am incifrat acolo si cateva simboluri cu rol de orientare a cautarii... multumesc de trecere, chiar si asa in graba.
+ părere	Liviu Nanu [25.Aug.04 19:12]
Am remarcat prima și ultima strofă. Din a doua, ultimele 3 versuri. Rwana ar trebui sa fie fericită.
=  calatorii imaginare	Dana Stefan [25.Aug.04 19:14]
"eu aș mima răsăritul făcând gesturi obscene spre cer" cerul, simbol al constiintei, absolut al aspiratiilor, plenitudine a cautarii, ca loc posibil al perfectiunii spiritului, cerul spiritul lumii. noi trebuie sa privim la cer chiar si numai pentru a ne imagina ca suntem deasupra ca sa apoi sa ne putem uita si mai sus.. vladimir, n-ai nici o scapare.. rasaritul trebuie privit in cea mai adanca tacere..
=  Cuba bacuba	Virgil Titarenco [25.Aug.04 19:41]
Îmi place, mai ales strofa a doua și ultima. Puțin ca răsuflată chestia cu cireșii în floare, după umila mea părere, chiar dacă bănuiesc că știu ce s-a vrut incifrat aici. Cuba bacuba
=  Madalina, Liviu, Dana, Virgil	Albu Vladimir [25.Aug.04 19:55]
Madalina:bine ai revenit... e de dragoste pana la urma trebuie sa recunosc... dar cat de stranie e trairea asta nu pot zice in cuvinte Liviu:multam de trecere si de apreciere materializata... nu ma prea recunosc pe mine in ceea ce scriu in ultima vreme... am o vaga banuiala ca Oigen si Florin M. s-au pus pe vrajit la malul baltii sa imi strice bunatate de gradina cu poezii despre zbor, scrise colac peste pupaza in albastru.:) Dana: scapare nu-i... stiu asta. Despre cer numai de bine... Virgil: ai tu ce ai cu ciresii aia adica taman locul unde vreau sa plec pentru ultima odihna... nu e frate vorba de deflorare si povesti cu stamine si pistile(pistiluri)... nu mai stiu cum e corect... e doar un leit motiv care ma bantuie de multa vreme, un fel de "insulele fericitilor" in varianta personala. Aia cu cuba si bacuba e amuzanta... si eu m-am lovit de ea :))...scuzati cucubafonia. Multumesc pentru cuvintele voastre.
=  .	Mae Stanescu [26.Aug.04 17:54]
"imi vine sa te iau de femeie sa iti indes in gura nisip si roua", foarte...fierbinte:)
=  Mae	Albu Vladimir [26.Aug.04 18:28]
Multam Mae... pe undeva pe acolo e si inima poemului. E bine sa stiu ca sunt si oameni care cauta intai partile bune si mai apoi enumera eventualele greseli. Multumesc ca ai citit poezia de la un capat la altul.
=  o noua inCubatie	Mile Spataru [26.Aug.04 18:30]
ai dar aparte sa farmeci inocentele cititoare. timpul ne moare iubito prea obositi ne căutam sfârsitul între petalele cireșilor în floare? are dreptate virgil t., rasuflata rau de tot! indiferent de ceea ce banuieste el ca s-ar ascunde in spatele... mie dami un ambalaj mai imbietor si-o sa ma intreb cese ascunde acolo. si mi-l poti oferi prin simpla forfecare: hai să mergem spre Cuba să mâncăm pe drum iepurii cruzi de la ureche spre piept râzând câte doi tu ai dansa goală cu pletele într-o mână eu aș mima răsăritul făcând gesturi obscene spre cer îmi vine să te iau de femeie să îți indes în gură nisip si roua cu mâinile muezine călătorite pe cer mie mi se pare c-a ramas ce-i mai bun. bun de tot.
=  Vizibila	Maduta Florin [27.Aug.04 07:18]
diferenta fata de mai vechea ta metoda. Din punctul meu de vedere mult mai bine scrii acum. Daca as fi in locul tau, nu i-as lua-o in nume de rau lui Mile. Crede-am ca se pricepe.
=  Mile, Florin	Albu Vladimir [28.Aug.04 11:16]
Mile: ai intr-un fel dreptate... totusi eu am un soi de sila fata de lucrurile care se vor perfecte... mi se pare ca nedesavarsirea e partea cea mai tragica a conditiei noastre umane... cat despre rasuflatii si pleonasticii ciresi in floare, vor ramane acolo unde sunt deoarece imi par expresia perfecta, chiar daca banalizata, a ceea ce am vrut sa redau. Florin: multumesc pentru opinia ta... pana la urma eu nu sunt un poet ci doar un interpret al propriilor experiente si trairi, poezia mea vine pur si simplu iar metodele, care tin de partea rationala si intentionala, nu isi afla rostul.
=  Cuba ca loc pentru dragoste	Monica Manolachi [02.Oct.05 19:06]
Nu știu care este marja întâmplării care l-a inspirat pe autor să aleagă tocmai Cuba ca loc pentru dragoste, dar cred că este bine exprimată ideea necesității unei înnoiri pe fondul unei neputințe surde, al unei disperări care ne împiedică să percepem cauzele “oboselii” fără rezultate. În același timp îmi sugerează și ideea de detașare. Între “gândul nostru sinucigas” și “petalele cireșilor în floare” pare să existe un travaliu asumat, dar ascuns și poate că acesta este cauza “oboselii”. Rodul este totuși o poezie frumoasă. Triada formată din “gândul nostru sinucigas”, “eu aș mima / răsăritul făcând gesturi / obscene spre cer”, “mâinile muezine călătorite pe cer” îmi pare a fi reflecția refuzului unei moralitați uzate și a pesimismul găsirii unui loc în care lumea ar putea să învie. Poezia mi-a adus aminte de un articol apărut în mai 2004, în Le Figaro, în care se scria despre pateticul declin al lui Castro. În vârstă de 78 de ani, îmbrăcat în uniforma care l-a făcut celebru, el ținuse al nu știu câtelea discurs antiamerican în fața propriilor cetățeni. “Acest mort poate să vorbească – zicea –, acest mort poate încă să mai facă planuri, acest mort … nu a murit!” Asta a fost replica lui Castro adresată indirect primarului Bogotei, care, într-o vizită anterioară la Havana, declarase că președintele cubanez îi păruse foarte bolnav și slăbit. “Acest mort nu a murit încă!” Așa s-a adresat el cubanezilor. După 45 de ani de ani de când e la putere, Cuba este însă văzută din exterior ca o țară în care legea dolarului deține supremația, hrănind un capitalism sălbatic. Castro, devenit lider politic la numai 33 de ani, este acum pe punctul de a lăsa în urmă o Cubă ponosită, ruinată, transformată într-o junglă nemiloasă pentru cetățeni și într-un lupanar pentru turiști. Cuba, aflată odată cu dictatorul ei într-un declin politic, are nevoie de o schimbare, la fel ca și personajele acestor versuri.
=  Monica	Albu Vladimir [29.Aug.04 11:28]
Monica bine ai venit peste versurile mele... stii avem fiecare o plaja de simboluri personale iar la mine unul dintre acestea e Cuba... spuneam mai sus ca este expresia unui soi de paradis terestru, ceva gen "insula lui Euthanasius" loc privilegiat situat in axis mundi, impacarea cu sine si cu Dumnezeu intru trairea iubirii. Analiza ta e foarte potrivita... ai sesizat multe dintre sensurile ce s-au vrut asternute intre versuri. Multumesc de trecere.
=  buena vista	Cristian Oravitan [22.Sep.04 21:00]
am mai spus'o pe undeva... miroase senzational a cohibe in unele poezii; doar ca, aici, chiar pare scrisa, poema, intr'un bar habanez cu rom si fum de tigare de'ti vine sa'l tai cu - tocmai - cutitul; si o batrana grasa cantand ragusit langa un mulatru carunt cu chitara in mana! mi a placut tare!