| + robule roibule orbule | Cristiana Miu [21.Sep.04 12:27] |
| De-abia reusesc la a treia citire sa prind o parte din toate simbolurile pe care le-ai pus tu aici. Scrii foarte dens si aglomerat in ultima vreme, Ted. La mari cazne iti supui cititorul. Dar nu ai cum sa faci altfel. Poezia asta, ca si altele e rotunda si completa. Cu toate simbolurile ei amestecate haotic la prima vedere, dar care daca stai putin si cugeti se imbina armonios si te lasa ametit. "unde ai învățat să îți ții mainile încrucișate peste piept când plouă întrebam" Acum ma scuzati, am nevoie afara. | |
| + "pe ce lume te crezi" | Elia David [21.Sep.04 13:53] |
| Mi-a placut mult poemul - il vad ca pe o recuperare prin poezie a unei credinte pierdute. M-a facut sa ma gandesc la o lume de basm, la proportiile pe care le capata persoanele si personajele in anii copilariei, la experienta inedita a intalnirii cu Dumnezeu, cand logica nu pune frane imaginatiei... Pe parcurs, insa, tot roibul devine rob... Poate nu asta ai vrut sa spui, dar eu asta am vrut sa inteleg.:) Si ma bucur ca-ti pot arata cat de mult m-au impresionat aceste cuvinte, pline de forta, si, in final, induiosatoare de-a dreptul. Cuvintele unui copil... inrosindu-se... O mica observatie: "cuiele in care te - prinsesesi - de scari" | |