| = Viitorul sună prost! | Daniel Stuparu [24.Sep.04 07:27] |
| Ne-am obișnuit deja cu atmosfera magică ce învăluie aproape fiecare din textele tinerei autoare timișorence, nu am contenit nici cu laudele până mai ieri, deci poate că a sosit vremea să trecem și la câteva observații critice! (lol) Strict legat de textul de față, îmi permit a-mi exprima câteva rezerve față de anumite amănunte aflate la nelocul lor, ca să zic așa, pe această pagină: 1. În primul rând, cred că orientarea către proza de anticipație nu o prinde, judecând după conextul mai larg în care se prezintă autoarea - acest "științifico-fantastic" deci, în opinia mea, trebuie să dispară, neavând ce căuta aici. Credem însă că d-șoara Petrescu (cea "mai mult moartă decât vie", după cum îi place să se caracterizeze! lol), cu membre gracile, firave de arahnidă și o morbidă pasiune pentru ocult ("cealaltă față a lunii" de care vorbește într-un alt text) ar avea șanse reale în cazul în care s-ar decide să cultive această propensiune pe care găsesc că oare, subconștient, pentru - de fapt - gotic. Cred că dacă s-ar elibera de monștrii inofensivi ai prezentului - SF, Horror - și s-ar întoarce la surse - Ann Radcliffe, Hugh Walpole, Edgar Allan Poe, ETA Hoffmann etc. - nu ar avea decât de câștigat. Îi recomandăm deci cu căldură autorii de mai sus. 2. Sloganul "Viitorul sună bine" este cât se poate de prost plasat în context - în primul rând pentru că reia într-un context ce se vrea elevat, profund, magic, o replică cât se poate comercială, în al doilea rând pentru că promovează un mare neadevăr - viitorul nu sună niciodată bine. 3. În al treilea rând, en passant, remarc - nu e prima oară, N.B.! - o folosire oarecum la întâmplare a unor termeni prețioși. "Rațiunea Luciferică" pe care o amintește în text - și care îi este, în fond, muză creatoare - orientează întotdeauna spre trecut, nu spre viitorul cu care, în mod nefericit, o asociază. Autoarea va trebui deci să se decidă între cultul paseist indus de rațiunea luciferică, și cel futurist legat de tehnocrație, SF, "viitorul sună bine" și alte asemenea năzbâtii. Proza debutează slab, încă din titlu. 4. Autoarea este deci încă ușor confuză cu privire la direcția în care se mișcă, motiv pentru care ne-a permis observațiile de mai sus. Sperăm să fie de bun augur. Appendix: Lăsând la o parte textul de față, m-am tot întrebat - oare de unde să vină acest suflu, (nonviolent, dar pregnant, persistent) de prospețime, candoare și în același timp o anume doză de maturitate scriitoricească din textele tinerei autoare (20 ani)? Se pare că trecutul, anceștrii își spun și în acest caz, o dată mai mult, cuvântul. Tatăl d-șoarei Sorana este (mai mult sau mai puțin) cunoscutul scriitor Lucian Petrescu, membru USR, autor al câtorva romane din care amintim doar: "Haosul" și "Căutându-l pe Adam". Iată deci, o dată în plus, că "nimic nu vine din nimic", așa cum mai spun oamenii - din ce în ce mai rar, din păcate - pe la țară și că "orice lucru are o cauză". Iar această cauză, încă o dată, trebuie căutată în trecut, chiar dacă spre viitor trebuie să mărșăluim fără teamă. P.S. Care viitor, însă, sună în continuare la fel de prost! (lol) | |
| = Arahna | Sorana Petrescu Felicia [24.Sep.04 19:42] |
| lol Daniel! O.k... Acum urmeaza unele explicatii: „Viitorul suna bine !" ... Ar fi trebuit sa citesti printre randuri - "Păcate. Păcate. Păcate… Atâtea, până vor ajunge a se devora între ele. Iar în centrul viziunii, un slogan: ‘Viitorul Sună Bine !’." De aici am crezut ca rezulta indeajuns de clar faptul ca nu suna bine deloc ! In acest text este de fapt vorba despre un vis pe care l-am avut. In care mi s-a deschis in fata ochilor o imagine a viitorului. Vis care m-a tulburat intr-un mod destul de ciudat, si pe care am simtit nevoia sa-l "dau afara" din mine prin intermediul acestui text. Era vorba despre evolutia unei tehnologii, ajunsa la un stadiu de-a dreptul terifiant, si anume, un sistem de judecata propriu, ridicandu-se desupra vointei umane, ca un fel de nou „Dumnezeu” (dar cu „Ratiune Luciferica”, cum am mai spus, adica una ce are la baza ideea dominarii si a controlului total. Ori o astfel de idee nu poate nicidecum fi una de natura Divina, ci mai degraba invers!) si care a-nceput sa puna stapanire pe omenire. In sensul ca, in momentul in care descoperea o "eroare" in sistemul unui oarecare individ, un asa-numit "pacat", il stergea efectiv de pe fata pamantului, dar mai inainte luandu-i o mostra de ADN ca sa-i poata, mai apoi, reface persoana, dar eliminand din fiinta ei, din memorie, acea gresala. Tot acest proces era menit sa creeze niste fiinte perfecte, controlate de computere... Mie acest tip de proza mi s-a parut totusi unul de natura stiintifico-fantastica, cum l-am si catalogat. Cu toate ca, recunosc, nu este scris in acest stil. Uneori am tendinta sa ma pierd in anumite detalii marcante, in timp ce scriu, si sa pun un accent mult prea personal pe text, in asa fel incat cititorul (neinitiat in haoticul meu univers) s-ar putea foarte usor pierde... sau confunda ideile, neintelegand exact ceea ce am incercat sa exprim de fapt. Recunosc, nu e neaparat o calitate, acest gen de abstractizare pe care-l folosesc, dar in acelas timp, nici nu o pot cosidera, pe deplin, un defect. Uneori parca e mai bine sa lasi lucrurile "in aer", astfel pot respira liber mult mai multe sensuri (uneori chiar mai reusite decat cel initial!). :) Mersi pentru trecere si citire. Cu bine, Sorana (Arahna :) | |
| = Fătuco, mă uluiești! | Daniel Stuparu [24.Sep.04 20:54] |
| Recunosc, nu am citit suficient de atent pasajul cu pricina: mea culpa. Mă bucur deci că până la urmă suntem la unison în ce privește convingerile legate de prezent, trecut și viitor. Mă uluiești atunci când îmi spui că, precum Ioan din Patmos, "uite, tocmai am avut o viziune apocaliptică asupra lumii, și m-am gândit că n-ar fi rău s-o las posterității..." (lol) În ziua de azi, mai rar! Nu vreau să te periu (ei și la urma urmei de ce nu? lol), dar mă întreb - oare câte fete de vârsta ta mai au lecturile pe care le ai tu sau scriu ceea ce scrii tu în ziua dă azi? Domnii mei, fătuca asta are geniu! (lol) Adică demon, daimon - mă-nțelegi! Cât despre Arahne (sic!), ce-ți pot dori decât să ajungi cu adevărat la fel ca ea. Cunoști mitul? Iscusita țesătoare a fost transformată de către Atena într-un păianjen, pentru că o întrecuse în pricepere. Interpretările profane văd în asta un soi de anatema - un blestem, o pedeapsă. Doar cei aleși au înțeles însă că acolo e vorba de fapt de o inițiere, de un soi de consacrare în sens mistico-religios. Cam atât deocamdată. Te sărut abstract, D. | |
| = Adaggio pour l'esprit luciferienne | Daniel Stuparu [24.Sep.04 21:13] |
| Lucifer este în mod cu totul nefast asociat cu răul, cu involuția tehnocratică de care vorbești etc. El este - alături de Christ, ar spune Înțelepciunea Roza Cruce - poate cel mai de încredere companion al celui ce știe să și-l facă tovarăș. Să ne amintim - lux înseamnă lumină (Latin), iar phoros, purtător (Greek) - el este deci cel ce deține lumina cunoașterii. Și orice cunoaștere de ordin superior parvine prin intermediul spiritului luciferic, niciodată altfel. El este cel care, precum Prometeu, a furat focul din ceruri și l-a dăruit omului, pentru ca acesta să poată fii cu adevărat liber. Deci încă o dată, nu el este cel cu care te lupți tu aici, ci cu demonul rațiunii mecanice, al cunoașterii lipsite de viață spirituală, al gândirii moarte ai tu de furcă! lol Spune-i cum vrei matale, dar nu-l mai numi Lucifer - confuzia este... "most regretable". I'll be in touch, D. | |
| = despre Lucifer | Sorana Petrescu Felicia [24.Sep.04 21:27] |
| "Lucifer este în mod cu totul nefast asociat cu răul" - Dupa cate stiam eu, Lucifer este intocmai ingerul cazut - Diavolul, Satana. Cel care a indraznit a infrunta Divinitatea, in scopul preluarii puterii depline. A dorit sa ia locul lui Dumnezeu, nu? Oricum... I'm beginning to like this!! :) Inca dintodeauna am avut o inclinatie catre discutiile in contradictoriu lol. Dar totusi se pare ca am ajuns si la comun acord in anumite chestii... Thanx!! * bye! Sorana | |
| = Of, of - măi, măi! | Daniel Stuparu [25.Sep.04 01:57] |
| Da măi, Sorano, e Îngerul căzut, Shatan Și Diabolos, dar tocmai asta e ideea - că dacă toată lumea stătea în poziție de drepți și nu zicea nimic, și în ziua de astăzi tot în poziția de drepți ne-am fi aflat probabil! (lol) Revin, în fața celorlalți - eventuali - cititori, la ideea că neprihănita făptură ce ne întâmpină în persoana tinerei autoare bănățene este - precum Pythia din Delphi, dacă ar fi să recurgem la o comparație ușor forțată, și pe undeva grotescă - o autoare inspirată, nu în sensul comun al termenului, ci in sensul unei inspirații de nivel superior - "Jesters do oft prove prophets", spunea Shakespeare - ei, ceva cam în genul ăsta! Spun acest lucru în ideea că vârsta o trădează - la tot pasul, aș spune - și că adâncimea textelor ei depășește - iertată fie-mi îndrăzneala - puterea ei de pătrundere, cel puțin deocamdată. Conform propriilor sale afirmații, ea nu încearcă altceva decât să exprime artistic o trăire personală - și bine face! Convingerea mea însă este că textele ei ating un grad de generalitate ceva mai înalt - a se vedea respectivul haiku intitulat "Paradox", apreciat deja de subsemnatul. Nu știu cât de clar am fost până aici - înțelegeți și domniile voastre ce vreți, sau ce puteți! lol | |