| = Multe greseli | Bogdan Geana [11.Oct.04 12:54] |
| infractuare , alt-ceva , oameii, amintira,privira, ideale,unii e alții Mai ai si alte greseli, te rog corecteaza-ti-le! | |
| = un experiment reușit, demn de luat în seamă | Marin Constantin Daniel [11.Oct.04 13:47] |
S-ar putea ca puțini să aprecieze această proză. S-ar putea ca și mai puțini să o înțeleagă. Cu siguranță, mult, mult mai puțini au avut parte de o întâmplare asemănătoare.Eu declar sincer că este o proza aparte, sensibilă, poate prin faptul că am avut parte, din fericire, de frumuseți asemănătoare. Astfel, în urmă cu ani de zile, pe drumul ce separă caminele studențesti din Regie până în interiorul complexului ,,Politehnica", am avut parte de întâlniri periodice (,,el" întotdeauna venea dinspre Politehnica, eu mă duceam spre facultate, niciodată invers) cu un personaj, un ,,el" cu barbă și păr negru înspicat, cu toate că părea de vârsta mea (de student). Altceva m-a lovit, m-a atras: ochii lui ce mă căutau de undeva, de la capăt. Venea așa, cu ochii lui din ce în ce mai strălucitori și mă privea...uneori mă dojenea, alteori mă înveselea, mă ridica la viață. Atunci eram poate prea mult înrobit de romantism. De atunci, o singură dată l-am mai întâlnit, în cu totul alt loc. Venea spre mine.Părea trist. Poate că era un inger. Poate că era al meu. Astfel, această proză a Soranei Petrescu Felicia este un experiment reușit, demn de luat în seamă, cu observațiile posibilității îmbunătățirii primei părți și a unei mai atente redactări (poate că a fost emoția descrierii): Trebuie deci, ca undeva, cândva, să fi fost comisă o greșală - ,,greseala" Și oamenii… în sfârșit oameii. - ,,oamenii" Ca o infractuare ce-a invadat un teren străin, interzis. - ,,infractoare" ,,Frica de-a-ți deschide sufletul în fața cuiva," - ,,de a-ti" măcar în amintira existenței Lor - ,,amintirea" ,,care nu face alt-ceva" - ,,altceva" Dar de data aceasta, în coad - ,,coada" când eram mică, și mă ducea tata la circ - fara virgula , care trădau atâta candoare și inocență, m-am dezarmat - eventual ,,m-au" Mă privea atât de familiar de parcă ne-a fi cunoscut de-o viață întreagă. - ,,ne-am" Așa că în loc să ne ‘mușcăm’ unii e alții de suflete - ,,pe" Cu speranța că am ajutat și nu am deranjat, Marin Constantin Daniel | |
| = Mulțumesc | Sorana Petrescu Felicia [11.Oct.04 16:08] |
| Domnule Bogdan Geana, Multumesc pentru trecere si corectare. Si va rog sa-mi scuzati postarea unui text pe care nu am ajuns a-l recitii de cate ori ar fi fost necesar. Cu tot respectul, va mai astept. Marin Constantin Daniel, Iti multumesc si tie. Si nu ai deranjat deloc, chiar din contra. :) E adevarat, n-ar fi trebuit sa postez acest text fara sa-l fi corectat mai inainte, a fost o decizie 'spontana' ca sa-i zic asa. Un experiment, cum bine ai spus. Tastatura mea mai si inghite multe litere, si de aceea trebuie sa le recitesc de multe ori pana corectez toate greselile. De data aceasta nu am avut timpul necesar si l-am postat asa. Dar promit sa ma mai uit peste el, sa-l mai refac. In rest, am corectat deja toate cuvintele pe care le-ai mentionat mai sus. Multumesc mult, inca o data. Si ma bucur ca ai inteles atat de bine mesajul textului, si chiar mai mult, ca l-ai trait si tu, pe pielea ta. :) Toate cele bune, Sorana | |
| = Aceleasi suflete! | Vali Nițu [11.Oct.04 16:54] |
| Ne grabim uneori! Si eu fac asta! Din sfaturile dumnealor invatam. Am trait si eu o poveste asemanatoare in Cluj in 1976! Alte vremuri, alti oameni! Aceleasi emotii! | |
| = Ai dreptate, Vali ! | Sorana Petrescu Felicia [11.Oct.04 19:42] |
| Asa este, Vali. Aceleasi suflete, aceleasi emotii... in esenta nimic nu se schimba cu adevarat, schimbarea are loc doar inafara, la suprafata lucrurilor, sau chiar in incercarea de-a ne refula propriile simtiri, cum am mai spus, din frica. Frica de noul care de fapt nu s-a produs niciodata in noi. "Toate-s vechi, si noua toate..." Multumesc, Cu bine, Sorana | |
| = Cu ochii sufletului! | Vali Nițu [12.Oct.04 00:15] |
| Sa ne citim in continuare ! | |