| = nota 4 - pt ca scrii totusi | doru [13.Oct.04 10:48] |
| "de dincolo de adevăr sau de ne-adevăr","dincoace de niciodată." "sincronicitate în clipa din afara clipei",etc.- mai gandeste-te | |
| = Bardului de Slobozia | Johnny Opera [20.Oct.04 08:59] |
| Bardului de Slobozia Ce cunoaște poezia: Chiar de-ai fi tu Dom’ Dinescu, Nu mai fă pe Călinescu. Spre informare: religia hindusă discută șapte categorii de Adevăr. Noțiunea „de dincolo de adevăr sau de ne-adevăr” abia acoperă două dintre ele, cele care pot fi percepute imediat din faza microscopic-biografică în care ne aflăm. Cum ar spune Kierkegaard, viața este trăită înainte și înțeleasă înapoi. Mai departe: “dincolo de acum, / dincoace de niciodată” stabilește idea unor repere spațiale în timp. Cu alte cuvinte, o tranziție în spațiu-timp menită să ilustreze starea a-temporală și a-spațială, având în vedere că salcâmul crește mai peste tot. Mai departe: “sincronicitate în clipa din afara clipei“ aduce în prim plan ideea de afazie, de neajustare, sau, pentru cine preferă termenul fizic, de defazare cu π/2 (‘pi pe doi’). Cu alte cuvinte, dorința de simultaneitate în gândire, într-un moment anume din viață, poate chiar de maturitate (sau nu) trebuie să coincidă cu un moment al existenței, și în nici un caz cu “clipa din afara clipei” (care există doar într-un univers, să-i zicem Drăgănescian, al ortoexistenței). Iată așadar, simpaticule Doru Brașoveanu ("jaf") de ce pare ușor să dai note, dar este mai greu să pricepi ce-a fost în sufletul celui ce-a încercat să scrie. Și încă ceva: eu nu dau note altora, pentru că socot asta a fi treaba criticilor literari. Ori, cum tot românul e născut poet, criticii (buni) sunt mai curând rara avis in terris. Așa se face că, stând în San Diego după câteva pahare de Chianti Riserva Classico Villa Antinori 1997 (din care nu se mai fac deoarece Antinori a pierdut calificativul “Chianti Riserva Classico”) urmate de un Brunello di Montalcino 1998 (aici nu am nici o conotație), nu pot să spun că mă supără foarte tare nota patru. Am luat note de patru la școală, dar asta întotdeauna de la dascăli pe care nu i-am respectat prea tare. Facă nu-ți place cum scriu, nu mai trece pe-aici. N-am să-ți duc lipsa. La urma urmei, într-un sens larg, efortul domniei tale de-a face pe criticul literar se potrivește precum peștele la bicicletă. Mai bine scrie, logofete... scrie. | |
| = johnny opera | marina toma [02.Oct.05 19:06] |
| draga Johnny Opera, pe mine versurile tale m-au impresionat. Nu-ti citesc comentariul raspuns de mai sus fiindca mi-e teama ca va contine explicatii asupra textului si tare nu vreau nici macar o explicatie. E un poem in care plonjezi si te lasi purtat de curent. | |