| = Aproape foarte bine | Vasile Lucian [06.Nov.04 21:39] |
| Buna poezie. Imi place mult modul in care ti-ai exprimat gandurile. A doua strofa mi se pare chiar geniala. Poezia ta e atat de melancolica, dar atat de realista. Cred ca prima strofa mai putea fi lucrata un pic. Dar per total e creatie destul de buna | |
| = sezonul inceputului s-a ivit | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| ciudat, mie mi-a placut prima strofa mai mult. asa cum spunea cineva deunazi, gusturile nu se discuta:) inceputul, nefastul inceput, se strecoara in ordinea vietii, surpa tot si atinge ca ultim stadiu al disolutiei sufletul. de aici incolo nu mai este posibila nici o evolutie, nici o metamorfoza. singuratate, uitare, pierdere, retragere, dezamagire, toate la un loc nasc o ironie sumbra. frumos | |
| = de gustibus... | Irina Iacovescu [06.Nov.04 22:10] |
| Vasile, mă bucur că ți-a plăcut poemul, mulțumesc pentru vizită și pentru comentariu. Te mai aștept în pagina mea. Nichita, ce surpriză! Dacă nu mă înșel, este primul tău comentariu la un text de-al meu. Îmi pare bine să te întâlnesc aici și acum, sub textul acesta. Orice început este (și) un sfârșit:). La recitire! | |
| = de bine | pusca ioan gabriel [06.Nov.04 22:32] |
| Text cu substanta, frumos modelat, cu metafora -nu foarte puternica, dar sugestiva. As indrazni sa ii contrazic pe colegii care au comentat mai sus, prin aceea ca poezia este construita robust, cu legatura directa intre versurile 1,4,5 si 8 la care se adauga un alt tablou generat de versurile 2,3,6 si 7.Text ,repet, robust, scris cu 'simt de raspundere' , care evita cu nonsalanta banalul.Desigur lipsa semnelor de punctuatie ofera cititorului un spectru larg de interpretare.Iar ceea ce vad eu in text poate sa nu fie relevant..'Parerea mea..' :) Oricum: Frumos! | |
| = Alchimie ciudată | Alexandra Mihalcea [07.Nov.04 22:39] |
| Surprinde plăcut acuratețea notației într-un text care, la prima vedere, pare să țină de un romantism târziu, translatat printr-o alchimie ciudată în zilele noastre, în care romanticii(romanțioșii)riscă ridicolul. Poate tocmai de aceea imi și place nonșalanța demersului. Fără să vreau, mi-am adus aminte de versul "Proprietar de poduri și rege pe nimic" al lui Dinescu. Și aici, riști și aproape câștigi. | |
| = frumos | Alina Manole [09.Nov.04 17:13] |
| Deosebite versurile primei strofe. Cred că le știu pe de rost de câte ori le-am citit și recitit. Aș fi continuat ideea, dar altfel, poate mai puțin filosofic, mai mult aș fi accentuat pe latura psihologică, spui despre deslușirea zâmbetelor "după nuanța schimbătoare a sufletului". când ceasurile trec pe la încheieturile mâinilor ca niște melci surprinși de ploile de toamnă Nu pot spune impresionant, nu pot spune nici că nu mi-a plăcut și oricât aș încerca să caut ceva care să mi se pară banal sau să nu îmi sune poetic în aceste două versuri, nu găsesc. E ca atunci când rămâi tăcut în uimire. O imagine reușită. Plec din acest poem cu un ceas trecut la încheietura mâinii mele drepte. Aș putea să măsor un întreg timp de noiembrie, dar prefer să las melcii să ticăie tăcerile. Multumesc. | |
| = răspunsuri | Irina Iacovescu [09.Nov.04 21:17] |
| Lupișor, De mult nu ne-am mai citit/auzit, mă bucur să te regăsesc cu un comentariu în pagina mea. Ai surprins „legături” în interiorul textului de care nu am fost conștientă la prima (re)lectură. Ai aruncat astfel o cu totul altă lumină asupra lui. Și deloc neîntemeiat. La recitire! Alexandra, Mai întâi, bine te-am găsit. Din comentariul tău am dedus că ești cititoare de poezie „actuală” și nu prea „rezonezi” cu maniera „romanțioasă” de a scrie poezie. Dată fiind sinceritatea lui, comentariul tău m-a suprins plăcut. În al doilea rând, „toate-s vechi și nouă toate”, în poezie cred că nu se mai poate scrie un text 100% original, așa că... să fim și romantici, din când în când! :). Te mai aștept! Alina, Comentariul e foarte elaborat, apreciez mult gestul tău. Într-adevăr, este vorba despre eboșa unui sentiment, cum îmi place mie să spun, împrumutând un termen din pictură. Ca atare, nu am simțit nevoia să dezvolt, ci am "prins" din fugă senzația, pe care am transcris-o așa cum s-a văzut. Este un poem deosebit numai în măsura în care își atinge scopul, adică îl determină pe cititor să resimtă trecerea timpului în propriile renunțări. Cât despre ceasuri, mie îmi place să le păstrez conturul neprecizat :). Eu îți mulțumesc și te mai aștept. | |
| = virtualia | Alina Manole [13.Nov.04 16:17] |
| Am ales acest poem să îl citim la Virtualia IV. Te rog contactează-ne pe adresa: [email protected] pentru confirmare (sau infirmare). Mulțumim! | |