| = Aripi de inger pe un sfant | Bogdan Groza [08.Nov.04 11:26] |
| eu percep poemul acesta ca un poem religios, marturie stand versurile "te-ai dat ca ofrandă pe altarul întinat de scorpioni adunați la taina vinderii pe treizeci de arginți iți numărau secundele ca intr-o rugăciune continuă scrumuiau clipele unei minuni între ochii pustiiți de vâltoarea unor fugi cântate pe strunele singurătății și te vor privi mereu pozele primei iubiri gingaș și melancolic... ritmurile vieții adâncuri necunoscute îți sapă în glas tăcere si-ai vrea să spui…dar miracolul e asemuit întâmplării si reproșezi ispitei dar brațele le vrei cuvinte rostite ca-n vis și îl respiri în ritmul inimii culori uluitoare el doar… așteapta ..." aceste versuri impreuna cu celelalte, se intrepatrund intr-o amintire si rugaciune a mantuitorului. Asa vad eu acest poem, poate m-am inselat. | |
| = o nouă interpretare | Maria Prochipiuc [08.Nov.04 14:03] |
| Bogdan îți mulțumesc de citire și de interpretare, mă surpinde această interpretare, încă nu spun nimic... mai vedem. | |
| = o alta interpretare | Camelia Petre [08.Nov.04 14:22] |
| "e doar visul...din samburele neincoltit" o iluzie, da asa este. naiva de mine, am cazut in plasa propriului vis, fara scapare...si-i reprosez ispitei; timpul alina ranile si doar un mic demon ramas repetent mai poate striga din urma payback...dar eu stiu ca undeva cumva roata se invarte...si atunci imi ramane doar sa astept oare priveste el in urma? nu ce vede? nimic...pe campii a cazut ceata de mult si asa a ramas aripi frante? egoismul il face sa se gandeasca doar la binele propriu fara a face nici cel mai mic efort de a-l patrunde pe cel de langa... nu stiu cui ii este dedicata dar m-am regasit cumva printre randurile tale si acum pot doar sa multumesc si sa merg mai departe... | |
| = . | Ivășcan Horia [08.Nov.04 14:31] |
| cateva versuri mi-au parut cunoscute ... si n-am gresit ... le-am cautat si le-am gasit; ca urmare eu stiu pt. cine este poezia, fara a avea un merit, cu toate ca la recitire ... ~Maria, Numai bine!~ | |
| = nu e o alta interpretare | Maria Prochipiuc [08.Nov.04 14:48] |
| Camelia, de cate ori oare nu m-am recunoscut in textele tale? E dedicata unei prietene, poti fi si tu... si nu e o alta interpretare, te-ai indreptat spre adevaratul sens, mai ales ca ai citit si printre randuri, dar cine stie... | |
| = O alta reusita! | Vali Nițu [08.Nov.04 15:06] |
| Da! O reusita! Versul tau curge pe mai departe! | |
| = zbor către neștiut | Monica Mihaela Pop [08.Nov.04 15:43] |
Sufletul îmi e pârjolit, buzele nu mai pot frământa șoptirea, degetele nu mai știu că vorbească ... Dar, Maria, nu-i așa că mă poți înțelege? Mi-e atât de greu să scriu, vârtejul din minte nu se mai oprește și nu pot prinde capătul firului, să-l transform în cuvinte, nu mai pot nici măcar să plâng. Nu știu dacă ajunge dar spun doar atât: poemul tău m-a purtat pe o undă tainică de albă lumină, tăcere și înalt. M-a purtat lin, pe "aripi de înger". Cu drag! | |
| = Interpretare proprie a celor citite | Bogdan Groza [08.Nov.04 15:21] |
| vin cu o completare pentru a ma face inteles de ce cred eu ca e o poezie religioasa. Copilul care intindea mainile putea fi pruncul sfant, dornic de atotcunoastere, de luare a contactului cu natura, cu fiinta umana. Mai tarziu, isi aduce aminte de toate cele simtite de el in omeneasca-i viata. | |
| = Poate comuna e iubirea de iubire | Gabriela Marieta Secu [08.Nov.04 17:06] |
| Poate comuna e iubirea de iubire, oricum doare ceea ce ai scris pentru, si in fiecare ce respectand prea mult iubirea "visului" (spirituala) n-a putut sa treaca bobul de roua in noroioul unui lut pangarit... Frumos scris, si ma iarta de interpretare... pot grei, tu stii insa cel mai bine ce-ai scris si pentru cine... Oricum nu scriem nimic de valoare- chiar daca scriem pentru prieteni-iubiti, parinti, fara ca sentimentele coloanei infinite sa nu fie axa noastra existentiala... | |
| = Acesti ingeri ce sterg cu batiste de cer lacrimile norilor | simionescu adriana-marilena [08.Nov.04 22:07] |
| De fiecare data cand te citesc linistea, pacea si armonia coboara in mine invaluindu-ma binefacator. Si atunci o iau incet. Devin milostiva cu mine insumi reusind mult mai usor sa-mi vindec propriile ganduri si sentimente caci de multe ori ceea ce simt imi arata un aspect interior mie pe care il judec. Iar eu vreau sa-mi invat toate fatetele aducand iubire tuturor partilor mele ranite, ale mele si ale altora, asa cum faci tu Maria, tu cea care stii atat de bine sa daruiesti, caci exista o mare diferenta intre verbele “ a da” si “a oferi”... De fiecare data cand daruiesti, cand vindeci un gand de judecata sau un sentiment de separare, faptul este simtit de fiecare inima si minte din univers. Vindecarea ta nu iti apartine numai tie, ci tuturor fiintelor pentru ca atunci cand te impaci cu tine insuti pacea lumii devine iminenta. O inima si o minte deschisa sunt porti descatusate larg spre prezenta iubirii, chiar si atunci cand ele par inchise imbiindu-te sa le deschizi, iubirea chemandu-te dinauntru. Asa esti tu, Maria! As fi vrut sa pot comenta aripile de inger, dar uite, mi-e peste putinta, cuvintele mele sunt prea sarace pentru miracolul sentimentului tau si apoi cum sa comentezi un inger?!... E suficient ca il porti cu tine, cunosc starea, sau ca el te poarta pe tine cu el. Si totusi nu ma pot opri: * Nu esti mandru cand te gandesti ca zeii, obisnuiti cu lumina si vesnicia, daca s-ar cobori pe pamant n-ar putea suporta greul acestei vieti, in vreme ce tu invingi si nazuiesti pe culmi? * Cuvintele biblice ca Dumnezeu a facut pe om dupa chipul si asemanarea sa nu inseamna ca Dumnezeu e un om in cer, ci inseamna ca omul e un Dumnezeu pe pamant. Cu drag si pretuire, Amadriada | |
| = p.s | simionescu adriana-marilena [08.Nov.04 22:55] |
| am uitat sa-l amintesc pe autorul acestor ganduri luminate * Lucian Blaga | |
| = Maria | Ina Simona Cirlan [08.Nov.04 23:35] |
| Am vrut sa zic si eu ceva, dar uite ca citii comentariile de aici, si nu mai am nimic de zis... Frumosi prieteni mai ai Maria, cum o sa imparti la toti aripi de inger? Cu drag! | |
| = Răspunsuri | Maria Prochipiuc [09.Nov.04 10:46] |
| Horia - în primul rând m-ai dus în eruare prin schimbarea numelul doar ~…~ te-au identificat, mă surprinz prin faptul că spui: cateva versuri mi-au parut cunoscute ... si n-am gresit ... le-am cautat si le-am gasit - sper că le-ai găsit tot la mine nu că le-as fi luat de la altcineva…Și dacă știi pentru cine e poezia e că deja am spus în titlu, dar tu ai intuit mult mai departe, este și pentru… dar ce s+a întâmplat la recitire? Vali – reușită sau nu,asta e… ce contează e că am reușit să mă transpun dincolo de cuvinte. Mulțumesc de trecere! Monica - zbor către neștiut, doar așa credem, dar zborul nostru e bine definit și ai prins bine de capătul firului, iar dacă poemul acestă care este dedicat celei mai bune prietene, știi bine că îți poate aparține, mai ales că te-a purtat pe acea undă tainică de lumină, în prag de seara când clopotele anunță amurgul lin se aud șoaptele unei cântări îngerești: Lumină lina a sfintei slavei a… Gabriela – iubirea de iubire și dorul de dor, acel bob de rouă a reușit să sfințească lutul și să-i dea viață, chiar dacă vasul a fost ‘’ pângărit‘’ s-a dăruit crezând în iubire și doar din rodul iubirii singulare care prin rodul lutului a dat naștere unei noi vieți. Mi-a plăcut mult interpretarea ta. Marilena - Acesti ingeri ce sterg cu batiste de cer lacrimile norilor – mă bucur că ai reușit să pătrunzi atat de adânc în sentimentele și trăirile mele, parcă nu merit atâtea cuvinte frumoase, adresate doar mie. Mulțumesc și pentru gândurile lăsate! Ina – mulțumesc de trecere, pritenii mei mă îmbracă și pe mine din frumusețea lor | |
| = Maria | Ivășcan Horia [09.Nov.04 11:01] |
| Te rog sa ma scuzi, trebuia sa specific unde am regasit versurile. da, le-am regasit intr-o poezie de-a ta aparuta parca azi vara. ce s-a intamplat la recitire? sub ecoul poeziei mai sus amintite si a dedicatiei, la recitire am privit cu alti ochi textul (poate ochii care nu au mai vazut de mult chipul unei fiinte dragi). ~Numai bine!~ | |
| = Pentru Horia | Maria Prochipiuc [09.Nov.04 18:07] |
| Horia - lămurerea nu o ceream pentru mine ci pentru cei care pot interpreta, mi se poate întâmpla și mie să ''fur''( glumesc )... Mă feresc enorm, dar, se poate întâmpla, mai ales că am citit atâtea poeme făcând eseurii, încât unele versuri care mi-au plăcut enorm m-au bântuit multă vreme. De multe ori după un eseu nu mai pot scrie nimic, decât să revin asupra unora pe care le-am lasat să se macereze. Îți mulțumesc pentru cuvintele tale! | |
| = aripi de plumb | Felicia Baltag [10.Dec.18 14:27] |
| ascunde-mă în seva gândurilor tale, vocile mi-au invadat existența, simt mirosul morții și trag ca viermii la cadavru m-asculți? scrie-mi povestea promisă de data aceasta fără ea doar cu mine, pântecul freamătă a viață, palma cerșește - VIAȚÃ! și fă-mă păcat, nu rugă, nisip în loc de piatră, dar scrie-mi povestea promisă de data aceasta fără ea doar cu mine te-ai dat ca ofrandă pe altarul întinat de scorpioni adunați la taina vinderii pe treizeci de arginți îți număram secundele ca într-o rugăciune continuă tu, sprijinită de raftul de jos, scriai: 'aripi de plumb'. de ce mă chemi? pruncul își plânge mama ******************************************************* visezi pașii unei iubiri închipuite, mângâieri și chemări spre un răsărit veșnic în apus! de ce sa-mi zidesc tinerețea în zile de neliniști și mistere? sângele clocotește a iubire și ce dacă sângele clocotește a iubire, și ce dacă pământul se învârte în jurul soarelui, liniștea îmi tatuează eu-l! și doare... te dăruiești fără formă și culoare, te crezi un colț de paradis așezat la răscrucea vânturilor, dar nu simți? embrionul vieții bate in sensul minutarelor reproșezi ispitei de parcă ai fi nevinovată, te plâgi de ceea ce ceri, dar ține minte, cândva, confesiunile interioare vor dezbrăca anii în clipe de doruri, poemele îți vor săpa durere ******************************************************* Tălpile gândului tac, arse de nisipurile mișcătoare ale absenței tale. Oare privești în urmă către întunericul clipei mele de singurătate nesfârșită? Ce vezi? Deslușești oare contururile zdrențuite ale aripilor frânte de plecarea zorilor din mine? Auzul mi se izbește orb de ziduri de ceară, locuind de acum într-o piatră la marginea pasului tău, iar florile de tei tămâie liniștea trupului meu îngropată adânc în bătaia ta de inimă. ******************************************************* Versurile de mai sus dau un alt ton poeziei, o imbraca intr-o alta culoare, dar e exact ceea ce a luat nastere in mine dupa ce ti-am citit randurile. Un alt ochi, un alt decor. Pentru o mai buna intelegere: dialogul, din ambele parti, se poarta intre mine si mine. Nu stiu daca m-am exprimat atat de bine, dar aici sta cheia poeziei. Totul e o lupta continua cu mine insami. | |
| = nevazut | Bianca Iulia Goean [10.Nov.04 16:00] |
| Maria, aproape ca nici nu voiam sa mai scriu si eu aici, ce as mai putea, in toti ai trezit atat de puternice imagini si sentimente, asa esti tu, de altfel. Dar ploaia ma patrunsese prea adanc astazi, si textul tau m-a dus atat de departe, m-am simtit usor atinsa pe umar, m-am infrigurat de o prezenta straina si am vrut doar... sa-ti spun ca a(i) trecut si pe la mine. | |