| = ..."plăsmuind tăcerea" | Farcău Pavel [12.Nov.04 11:57] |
| Daniel, chestia aia, cu singurătatea rotundă, îmi place nespus, mai ales că am și eu o slăbiciune pentru ea, mă atinge și pe mine...de fapt, din cîte remarc eu, tot se învîrte în jurul ei...spirale de tăcere, de ne-lumină, o convergență pînă în miezul ei. numai bine... | |
| = Pavel Farcau | Daniel Dinescu [12.Nov.04 12:17] |
| Da, Paul, este o invartire pana la ameteala, mai repede sau mai incet, in singuratate, in tacere, in ne-lumina... Multumesc de trecere. Daniel | |
| = Eu trec mereu...pe la tine! | Vali Nițu [12.Nov.04 17:59] |
| "in oxigen incrustata"-frumos! P.S. Multumiri pentru urari! | |
| = Benghi | Ina Simona Cirlan [12.Nov.04 18:05] |
| Multe din versuri dau senzatia aceea de rotund. Titlul e foarte bine ales, poemul construieste senzatia de intuneric aprins: "flacara sub piele", "vârtejuri luminoase pâlpâind nelumină". Mi-a placut si cum ai tusat imaginea de "un val", cu care se apropie de final poezia! Mi-a placut! | |
| = D.D. | Bianca Iulia Goean [12.Nov.04 18:16] |
| ametitor ca valul peste val intr-o zi cu furtuna, nu mai apuci sa respiri, senzatia aceea ca stii ce se va intampla, si totusi nu se intampla; intr-un final te trezesti pe mal. si pe mine m-a impresionat singuratatea ta rotunda, pentru mine rotund inseamna altceva, poezia ta mi-a aratat o noua dimensiune. | |
| = vali | Daniel Dinescu [12.Nov.04 18:34] |
| si eu iti multumesc de trecere, Vali, mai ales intr-o zi festiva pentru tine! :) DD | |
| = Ina | Daniel Dinescu [12.Nov.04 18:36] |
| Ina, draga, ma tot gandesc sa merg pe la tara sa imi iau ceva de deochi, dar vad ca ma aprovizionezi tu! :) Multumesc de apreciere si de prezenta. cu drag, daniel | |
| = Bianca | Daniel Dinescu [12.Nov.04 18:38] |
| ...este imaginea unei lumi invartite spre ameteala, Bianca, rotund, cerc, vartej, valuri ... asta fac tacerea si singuratatea in poezia asta. Multumesc pentru timpul acordat. cu drag, :) | |
| = Daniel Dinescu | Preoteasa Marinela [16.Nov.04 00:28] |
| Scrii o poezie care mă inspiră! deci e poezie adevarată!iată: Simt cum flacăra zăpezii imi arde pe sub piele singurătatea din nopțile rotunde și reci! iubitul meu, în Hymalaia, deschide ziua cu cercurile nopții doar acolo, trofeul anului se vrea pomul de Crăciun! timpul, în cercuri concentrice, se aleargă pe sine,... mai mult sau mai puțin Dumnezeu știe câte ceva ... și depre noi! | |