Comentariile membrilor:

=  mormaitul in barba	Claudiu Banu [09.Dec.04 12:55]
Gabi, Acum o sa te rog intai sa iti pui problema de ce comentez textul tau. Deschide-ti mintea, primul motiv s-ar putea sa fie unul gresit. De fapt comentariul meu nu e asupra temei sau ideii, ci ca aproape intotdeauna asupra realizarii. Prima strofa: Eu as evita "durere- doare" mai precis as schimba verbul doare cu unul la fel de sugestiv. Alegerea acestuia tine de fiecare. "pentru că doare totul / ca două trenuri paralele" ... Reformularea ar fi si aici de dorit, fara mari interventii. Varianta mai naturala, cred eu ca ar putea fi : "pentru că doare totul / asemeni unor trenuri paralele..." running to stand still..ce bine suna chestia asta in engleza. In romana, "ce-n goană par a sta pe loc" imi suna parca prea simplu spus. Imaginea aceasta e una ce poate fi exploatata mai mult. Strofa doi. Primul vers e putin aglomerat de cele doua verbe, eu le-as da timp sa respire fiecare pe cate un rand. Adica: Lumina vine, pleacă spațiul se încheagă timpul s-a oprit Strofa trei Versul doi nu are nimic dintr-un vers in sine, e gol, si de aceea nu l-as desparti de continuarea lui, cu alte cuvinte din versul doi si trei as face un singur vers. Iar in ultimul vers, fiind si iesirea din poem, as evita gerunziul, care da senzatia unei taieri care are loc prea brusc, l-as rescrie in : cu visele atarnate la uscat. Inca o data, te rog, gandeste-te de ce un degustator de poezie, nu un critic, dar poate nu intamplator un autor, iti face remarcile acestea. Poate nu iti vei gasi raspunsul astazi. Nu-i bai. Are timpul timp pentru toate. Sa auzim de bine, C.
=  Gabi	Andu Moldovean [09.Dec.04 14:02]
Uite ca vin si eu aici in subsolul textului tau, martuisesc, luandu-ma dupa "degustatorul" de Claudiu, care, iata, inca o data imi ofera placerea disecarii aromelor poeziei plescaite cu limba de cerul gurii. Ceea ce iti sugereaza el eu as completa cu: 1/ La inceput "nu simt durerea", aici simt nevoia chiar a unei "personalizari". 2/ Strofa a doua sta bine doar in versul central "spatiul se incheaga" restul e prea, iarta-ma, searbad, ar trebui gasit ceva mai pe masura acestei inchegari a spatiului. Un text care, intr-adevar, este ca un vin bun pe care ti l-ai fi dorit desavarsit. Dar, suntem noi oare in masura sa percepem desavarsirea, in orice forma am intalni-o? Numai bine! Bobadil.
=  Raspuns respectuos	Gabi Schuster Cărărușă [09.Dec.04 15:34]
Criticile voastre imi fac foarte bine , mai ales ca pe ici, pe colo aveam si eu indoielile mele Si daca te injura cineva trebuie sa fii bucuros ca te-a luat in seama, caci cum este daca stai singur si iti usuci rufele :)))? Claudiu Chestia cu trenurile este acea senzatie pe care cred ca a trait-o fiecare stand intr-un vehicol in miscare pe langa care trece un altul in acelasi sens. De acolo comparatia cu toate durerile ce nu mai dor. Da, la cele doua verbe ai dreptate, nici mie nu-mi plac: vine, pleaca…pfui! Am vrut sa sugerez scurgerea independenta de timp. Cu gerunziul, observ ca pe aici pe site lumea are ceva impotriva lui, eu de fapt nu. Ti-as fi recunoscatoare daca mi-ai explica si mie pata asta de pe creier. Ce aveti cu gerunziul? Daca spun: --si pot sa stau în propriul meu pustiu uscîndu-mi visurile-- este de una singura, activitate ce o fac personal participind astfel activ la propria mea singuratate. Sugestia era a unei singuratati totale. Pe cind: --si pot sa stau cu visele atarnate la uscat-- presupune pozitia de spectator, ca si cum altii sunt de vina ca sunt singura, ceea ce schimba complet regia. Intr-adevar gerunziul acela pune punct brusc, ai dreptate, dar un individ ce se condamna singur la singuratate, din varii motive, inchide paranteza si trage si usa dupa el. Bobadile propui o personalizare la strofa de debut. Fa-o si tu mai concret ca eu nu pot citi destul in mintea ta, astazi. Nu am nici o idee. Cat despre strofa a doua nici mie nu-mi place, dupa cum am marturisit-o si lui Clau. Dar ce sa ma fac eu, un mic produs de margine, daca nici D-zeu nu le-a facut pe toate, biiine. Avantajul meu este acela ca pot sa le mai fac o data. Va am foarte simpatici, si va astept cu critici, caci de laude este plina lumea. Multam de timpul pretios gabi
=  Banule, Moldoveanule	Gabi Schuster Cărărușă [09.Dec.04 15:37]
Iata ceva modificari. Arata mai bine?
=  asa si asa	Claudiu Banu [09.Dec.04 16:00]
In momentul asta tot strofa mediana e buclucasa. Lipsa punctuatiei poate sugera ca "lumina vine", apoi ca "pleaca spatiul" lucru care nu este de dorit. Tocmai de aceea eu vedeam acel spatiu de respiratie. Enfin, cu gerunziul imi pare ca sugerezi o actiune continua. Ori in singuratate, prefer accentuarea "inchegarii spatiului", a abandonului , a ramanerii tale cu visele intr-o oarecare nemiscare.
=  Surpriza	Gabi Schuster Cărărușă [09.Dec.04 16:10]
claudiu, esti al naibii de inteligent. Am crezut ca te trag pe sfoara, cu schimbarea formei strofelor, si eram pregatita sa-ti raspund in virful limbii daca te-ai fi lasat sustras. Dar nu! tu o tii tot pe a ta. Respect. Ma mai gandesc, daca pot sa fac ceva cu strofa mijlocie.
=  starea de singuratate - varianta la sase maini	Andu Moldovean [09.Dec.04 16:52]
Gabi, Pentru ca poemul tau deja imi suscita un interes pe care l-as numi abundent cauzat de presentimentul ca acest om pe nume Claudiu este undeva prin preajma, te rog primeste si analizeaza aceasta varianta: nu simt durerea pentru ca totul ma doare ca in doua trenuri ce paralel gonind se dor in nemiscare lumina pleaca venind spatiul se incheaga in timpul oprit nu uit nimic si chiar stau in pustiul meu punandu-mi visele la primenit
=  sau, poate?	Andu Moldovean [09.Dec.04 16:55]
desi, chestia cu visele "la uscat" nu prea imi place, ar fi asa: nu simt durerea pentru ca totul ma doare ca in doua trenuri ce paralel gonind se dor in nemiscare lumina pleaca venind spatiul se incheaga in timpul inghetat nu uit nimic si chiar stau in pustiul meu punandu-mi visele la uscat
=  Desteptare..	STANICA ILIE VIOREL [02.Oct.05 19:06]
Comentariile vostre dau valoare chiar si neintelegerii mele prostesti...Baaaaa ce chestie....Bravo voua:))
=  din fuga condeiului	Claudiu Banu [09.Dec.04 17:12]
Eu merg mai departe, pentru ca senzatia mea este ca e prea putin material peste care sa crosetez...sau sa valsez...Maestre, muzica... Neliniștea (singuratetea) e un vals în care nu mai simt nimic durerea aleargă în paralel cu mine lumina se apropie în grabă și pleacă tiptil timpul se uită la ceas încremenește absent iar spațiul se încheagă sepia am rămas fără urme perceptibile fără o ieșire in afara mea cu visele uscându-se peste pantofii de dans
=  Cu multa delicatete	Gabi Schuster Cărărușă [09.Dec.04 19:08]
Andule: lumina pleaca venind este cel mai frumos proximoron ce l-am citit in ultimele minute. Oricum nu simt durerea pentru ca in doua trenuri sa stai este destul de greu daca socotesti imposibilitatea dematerializarii subtile a controversatelor celule nuantate. Si Claudiu are dreptate, este prea putin material, astfel ca via internet se mai poate comanda o continuare de felul III IV V si daca ajungem la parchet putem sa ne oglindim fara convulsii de constiinta, ca am fi ramas destul de in urma cu spalatoria ce din cand in cand calca si usuca totul in picioare. dar ma opresc pentru a-mi da pantofii in grija lui Mos Nicolae care a plecat deja in singuratatea lui anuala de neinvins.
=  abandon	Gabi Schuster Cărărușă [09.Dec.04 19:41]
Ca sa nu uit, dac mi-o dedici, iti dau voie sa te mandresti cu varianta propusa fara pretentii materiale. Drepturile de autor, se intelege, iti apartin exclusiv in rate. Din nou admir fuga condeiului tau pina la marginea tastataturii. Pe cind dedicatii din dedicate? simpaticutule
=  pt gabi	dediudanut [02.Oct.05 19:06]
poezia cam scurta,si ma tem ca nu reuseste sa creeze impactul pe care l-ai dorit... remarc totusi verva limbajului artistic,pe alocuri reusita..
=  un simpatic	Claudiu Banu [09.Dec.04 21:59]
Consider ca e mai mult decat importanta perceptia fiecarui cititor, iar daca as avea norocul sa vad si cum ar re_scrie acesta ideile mi-ar fi mai usor de vazut cat anume e perceput/perceptibil intr-un text. Chestia amuzanta e ca eu sunt convins ca am scris aceiasi poezie ca si tine.
=  Trecutul nu exista decit in noi	Dinu Pantea [02.Oct.05 19:06]
Daca ai avea puterea sa accepti calm trecutul , cu incarcaturile lui de amintiri, cu povara neamplinirilor, cu regretul ca niciodata nu va mai fi ca atunci ... Prezentul e dunga subtire a unei file intre trecut si viitor. Dar este (pare) singurul timp real, daca poate fi numita "realitate" ceea ce traim.
=  Comentariu la "comentarii"	Dinu Pantea [02.Oct.05 19:06]
Nu incerc sa-mi clarific de ce, dar nu-mi plac interventiile ulterioare asupra unui text care a fost "sansa unei ispiratii de moment". A defini "lucrarea " ca o rezultanta vectoriala intre slefuire si revelatie nu mi se pare potrivit. Mai ales ca tinde sa devina o creatie colectiva, precum folclorul.Sau un "joc secund". Lasa, te rog, lucrurile spuse sa-si traiasca propria existenta.
=  Doamnelor si domnilor	Cristina Davidescu [10.Dec.04 10:52]
Ma scuzati ca pun o asemenea intrebare, dar ce este acela un proximoron?
=  PROXImoron	Gabi Schuster Cărărușă [10.Dec.04 12:55]
Draga Cristina, exista momente cind provocarile sunt atit de subtile, incit trebuie raspuns cu creativitate maxima. Proximoron nu inseamna nimic! Poate vine de la proxima ocazie, sau gen proxim sau... -:))))) Nu este interesant ca esti singura care intreaba? cu multa simpatie, gabi
=  Gabi, au!	Cristina Davidescu [10.Dec.04 13:05]
Eu doar intrebam, Gabi, ba chiar imi cerusem si scuzele aferente (nu stiu daca si de rigoare). Ca nu m-am prins de subtilitati, tot ce se poate, nici nu-mi propusesem sa intru in discutia voastra, dar mi-a starnit curiozitatea acel cuvant. Cu orice risc, mai pun o intrebare: creativitatea maxima presupune si generarea a ceva lipsit de continut? ("Proximoron nu inseamna nimic!") Acum, ca raspuns la ultima fraza, o sa-ti spun ca am invatat sa intreb cand nu inteleg, nu sa ma dau desteapta. Nu stiu daca imi iese intotdeauna, dar acum m-ai pus pe ganduri: ce-o fi asa de interesant in a fi singura care intreaba? Cu drag si fara nici un fel de ironie, doar cu dorinta de a afla :)
=  comentand comentarii	Claudiu Banu [10.Dec.04 13:07]
Dinu Pantea, in 2004 nu ai putea fi mai departe de adevar. Cristina: OXIMORÓN, oximorone, s.n. Figură de stil care exprimă o ironie subtilă sau un adevăr usturător sub forma asocierii paradoxale a doi termeni contradictorii. – Din fr. oxymoron Gabi, pseudo-capcanele tale sunt mai mult decat sesizabile, insa mie imi parea o eroare, asupra careia nu avea sens sa mai sesizez si pe altii. Eu unul comit suficiente greseli typo si/sau gramaticale, ca sa evit sa imi asum vreodata rolul de corector. Gandeste-te daca poti duce haina aceasta... C.
=  PRClaudiu	Cristina Davidescu [10.Dec.04 14:03]
Claudiu, cu o conectare la internet, cand ti se pare ca nu stii ceva, dai repede search. Oximoron imi era o notiune cunoscuta, cu pr in fata, insa, m-am gandit instantaneu "ia uite, dom'le, ce-au mai inventat si astia!". Next step: search prin dictionare. Negasind cuvantul si neintelegand nici din context, am zis sa intreb si asta am facut. Ciudat, nu?
=  A, da!	Cristina Davidescu [10.Dec.04 14:13]
PROXI-MORON. Hm...
=  Prietenilor mei	Gabi Schuster Cărărușă [10.Dec.04 15:06]
Andule, Varianta ta la sase miini imi place de-a binelea, ai inteles aproape perfect ce am simtit. Numai doua precizari. Lumina nu pleaca, ci se foieste neincetat in singuratatea mea care nu doreste primenire ci uscarea visurilor pina la distrugerea lor totala. Te mai astept si fara Claudiu. Dediudanut, si tu ai dreptate, este cam scurta, dar uneori ma satur sa povestesc, ce s-a mai povestit de cind exista marturii scrise. Si apoi folosindu-ma de ideea de Haiku, incerc sa punctez fara tratari exhaustive, care pentru mine sunt oricum plicticoase. Eu nu mi-am rostit decit o stare. Era inauntru si am incercat sa o scot afara, sa ma scap de ea. Sigur ca scriitura s-ar putea prelungi, dar ce rost are? In acel moment nu am avut nimic altceva de spus. Daca am spus-o bine, aceasta este alta intrebare si ramine de cele mai multe ori o problema de gust. Inca nu s-a inventat grila cu care sa citim, si care sa ne calculeze valoarea definitiva a unui text. Suna foarte ne-intelectual, dar: imi place sau: nu imi place - ne calauzeste pe fiecare in alegerea lecturilor neobligatorii. La asta apartine bineinteles o portie mare de curaj. Spiritul de turma stapineste de departe parerile cu care aparem in public. Asta explica de ce un critic poate distruge sau consacra un autor, de ce o steluta pe site creste astronomic numarul de cititori si …multe altele. Ma bucur ca ti-ai luat ragazul sa citest si sa imi scrii Claudiu, ideea ta este incitanta. Ai incercat sa rescrii starea mea. Si ti-a reusit, cu mici amenzi. Durerea nu alearga paralel cu singuratatea, ci durerile toate sunt atit de asemanatoare incat se anuleaza reciproc(cunosti teoria cui pe cui se scoate). In cazul meu nu exista un cui ultim, o durere ultima ci o lipsa de durere din pricina depasirii granitei de perceptie. Strofa medie care nu iti place tie vorbeste, sau vrea, despre traficul luminii(vine, pleaca) intr-o absurda antiteza cu timpul oprit. De ce absurda? Pentru ca perceptia timpului la noi are loc prin alternanta luminii. In starea de singuratate imi ramane numai lumina ce vine si pleaca din universul meu apocaliptic deranjat. La urma nu este vorba despre lipsa de iesire ci de asumarea, puterea, vointa, forta de a suporta singuratatea, nedindu-ma la vicii ieftine de omorire a timpului. Retin ideea ta cu rescrierea si te invit sa o faci pe orice text de al meu, ori de cite ori ai chef si timp. Sunt fierbinte interesata. Simtirea este o groapa inepuizabila de nuante si tocmai aici sunt deliciile poeziei. Dinule, asa este, textul a vrut sa prinda un moment inainte ca acesta sa dispara fara urma in galeata trairilor fara nume. Despre folclor ce as putea spune? Ca daca fie si un singur rind scris de mine ar deveni folclor (autentic), acest rind ar avea patalamaua calitatii, in sensul unei audiente nesperate. Cristina, Si eu am acelasi prost obicei sa intreb cind nu pricep, dar crezi ca sunt multi care se straduiesc sa raspunda? Creativitate maxima = creativitate maxima(nu am ascuns nimic dedesubtul notiunilor deja cunoscute). Pina unde poti impinge creativitatea aceasta este problema fiecaruia. Nu trebuie sa te superi, nu am dorit sa ofensez pe nimeni, am incercat sa fac o gluma, si precum vezi a fost o gluma proasta din moment ce adresantii nu s-au amuzat. De ce am gasit interesant ca ai intrebat? Pentru ca pe acest site sunt foarte multi teoreticieni ce stiu sa scrie bine despre notiuni de dictionar dupa ce l-au consultat. Si nu este nimic rau in asta, cei care fac munca stiintifica stiu ca nu pot avea totul in cap: De aceea exista cartile, bibliotecile, fisele, cataloagele, si toate prelugirile memoriei noastre, ultimul dintre ele fiind calculatorul. Ceea ce ma supara pe mine este lipsa de modestie, incercarea de a arata lumii o fata care nu exista. Deci: la atitia cunoscatori ce misuna pe aici ma asteptam sa-mi sara toate tastele in cap. De aici mirarea. Nu o lua personal. Imi cer scuze. Claudiu din nou, Cel mai celebru oximoron este : Cadavrul viu… Si, nu am inteles despre ce haina este vorba. Haina corecturii, haina pseudo-capcanelor? Pe cinstite! Oricum ar fi,eu nu sunt suparata pe nimeni si mai am suficient umor ca sa imi permit sa nu ma iau intotdeauna in serios. Sunt onorata ca ati trecut pe aici, si oricind putem inchega polemici cordiale. Daca veniti va ofer si o cafea scurta:)))) Cu drag gabi