| + La multi ani! | Madalina Maroga [11.Dec.04 16:21] |
| Virgil, Versurile tale imi sugereaza ideea nasterii, clipa in care, asa cum ai spus, cineva ne condamna la viata. Nasterea este un proces compex la fel si viata. Este un proces din care nu lipsesc nici pedepsele, libertatea este aici ca o pedeapsa suplimentara pe care poetul s-o poarte toată viața cu el atîrnată ca o cruce pe spate. Interesante si cu o nota aparte sunt si versurile din strofele a 2-a si a 3-a, care lasa sa se vada durerea, frumusetea si un semn urmat de o strangere de mana. Frumoase versuri, Virgil acum in prag de ziua ta ti-ai daruit. Te vei naste din nou, poezia te-a luat de mana si ti-a zambit, cu siguranta o sa te ameteasca de fiecare data pentru ca ii cunosti atat de bine frumusetea cat si durerea. La multi ani, Virgil! Cu drag, Madim | |
| = Pentru libertate | Irina Popa [11.Dec.04 17:08] |
| Emotionant! Amestec de durere si speranta, din care nu lipseste nici o doza semnificativa de umor. Libertatea ca pedeapsa. Cred ca e un lucru atat de frumos, incat merita tot chinul.La multi ani! iti spun si eu. | |
| = "frumoasa" "durerea", da "știa mai multe"... | Silvia CALOIANU [12.Dec.04 09:40] |
| Interesanta ipostaza cuvantului "odată", in context (ultima strofa): poate fi atat numeral cat si adverb...ce e, totusi? Interesant poem, in stilul tau si, daca zici ca te-ai nascut, iti doresc si eu "la multi ani!", desigur. | |
| = La multi ani ! | Anghelina Andreea [12.Dec.04 09:52] |
| La multi ani, Virgil...si BINE CA TE-AI NASCUT! :) | |
| = nu imi pot reveni, pentru ca... | Silvia CALOIANU [12.Dec.04 10:01] |
| ultima strofa, de la al doilea rand, constituie, cred, ceea ce si-ar fi dorit multi poeti sa spuna si tot incearca, diferit... Cel mai frumos cadou, de regula, ni-l facem noi insine, precum si cele mai frumoase dureri... | |
| = fara ambalaj | Ioana Barac Grigore [12.Dec.04 16:38] |
| de ziua ta, un dar pentru cititorii tai. si nu are nici ambalaj de poleiala si nici nod la funda. un poem puternic cum am banuit mereu ca esti si cum iti doresc sa fii mereu. La Multi Ani, Virgil! cu mare admiratie si prietenie | |
| = Mădălinei | Virgil Titarenco [12.Dec.04 19:58] |
| Mădălina, uite cum încep să devin eu emoțional astăzi... Da, poezia a reprezentat un fel de naștere pentru mine, și mai ales în acest an. Și poate și în anii care vor veni, cu toată "frumusețea și durerea lor". Mulțumesc pentru rîndurile tale. | |
| = Silviei și Irinei | Virgil Titarenco [12.Dec.04 20:04] |
| Irina, da, "pentru libertate". Poate că nimic nu mă definește mai mult ca aceasta. Mulțumesc. Silvia, da, ambiguu ca de obicei... :) odată sau o dată. Cred că totuși am preferat adverbul mai ales de vreme ce într-o formă inițială textul a conținut adverbul vreodată. Dar am schimbat. Și da, așa este. Durerile. Fără a deveni fataliști... ne fascinează, ne naștem și murim îmbrățișați în ele. Mulțumesc, Silvia. | |
| = Ioanei și Andreei | Virgil Titarenco [12.Dec.04 20:07] |
| Andeea, mulțumesc pentru sinceritate. Ioana, prietena și esteta mea preferată. Mă bucur că ești aici și ai continuat să speri în mine și textele mele. Mulțumesc pentru spiritul tău. | |
| + și la poezie | Alina Manole [13.Dec.04 01:28] |
| Este un poem bun, forte, crescendo și în gamă majoră. Am remarcat prima strofă, mai ales versurile despre colecția de toamnă-iarnă 19.. :). Apoi libertatea aceea pe care numai la tine în vers am văzut-o conturată atât de clar, undă karmică a strigătului de nou-renăscut. Apoi subtitlul, caracterizează întreg poemul și o mare parte din textele tale - în rest, sunt neoromantice. Poate dacă aș avea ceva să îi spun poemului este despre versul din final ('m-a luat de mână' e tandru, dar prea dulce pentru tenta aceea dureros de ironică, soresciană a textului) și mici amănunte legate de linia melodică internă a versului ('pedeapsă_suplimentară', 'coșciug'), dar nu vreau să par chițibușară chiar azi. :) Care azi e deja mâine. La mulți ani forever and a day, vorba maestrului. P.S. S-a ales "praful din stele" de concluzia mea, că am vrut să scriu: "lui ăsta să îi dați pedeapsă suplimentară că e arogant", dar nu m-a lăsat Nichita :P :)). | |
| = late... | Bianca Iulia Goean [14.Dec.04 17:59] |
| Virgil, ma bantuie grozav o gripa de cateva zile, si, abia tinand ochii deschisi, m-am ambitionat sa intru acum pe site, dupa ceva vreme. tarziu, asadar, pe seara chiar, iti urez si eu lumina si intelepciune, ani multi si binecuvantati! unoeri cel mai bun avocat iti poti fi tu insuti... si tu ai reusit asta. take it from a lawyer ;-) La multi ani, Virgil! Cu drag, Bianca | |
| = am venit să-ți spun că a mai trecut un an… | Mădălina Maroga [11.Dec.05 23:56] |
| am un alt sentiment recitind aceste versuri, o altă emoție, mi se pare că la toate vârstele există această sensibilitate al sentimentului nașterii. există o tensiune interioară în fiecare strofă, o stare ca o mare trecere, o patimă. aici, ceasornicul se oprește și măsoară viața, măsoară anii de la un capăt la altul al luminii. se pare că nimic nu învinge tristețea în fața timpului. se făcea o durere că vine cu mine mlădioasă pe cale amețisem privindu-i frumusețea parcă o mai văzusem odată Madim | |
| = cu siguranță știa mai multe decît vroia să îmi spună | Maria Prochipiuc [12.Dec.05 00:04] |
| în iarna aceasta nu se mai poartă condamnarea la viață nici dincolo de orice strigăt în iarna aceasta fiecare învață poemul necuvintelor scrise cu privirile fumului de seară în iarna aceasta piramidele și-au dezlegat misterele iar norii se destramă a libertate în iarna aceasta nimeni nu mai vrea să fie avocat al apărării din oficiu doar o veșnică părere clătinată de vânt poartă cuvântul iubire rostogolindu-l în grabă din nesomn orele-ți măsoară umbrele venite la miez de noapte mirosind a struguri emigrați din vinurile de cotnari rostogolesc în grabă cuvinte ce se pregătesc să salveze liniștea nopții nopate bună! Nu țipa decât atunci când ești sigur că te naști!!! | |
| = mulțumesc Madălina și Maria | Virgil Titarenco [12.Dec.05 01:30] |
| Mădălina, da, a mai trecut un an, un an ciudat. dar a trecut cu bunele și relele lui. să știi ca nu sînt trist, absolut de loc, și de data asta nu mă gîndesc la naștere. Și nici la moarte. Mă gîndesc la oameni și la cît de interesanți sînt ei fiecare cu universul făcut roată în jurul lui. Mulțumesc că ți-ai amintit. Maria, mulțumesc. Știi, uneori mă gîndesc că pentru tine ceilalți oameni sînt chiar surse de inspirație. La început mi s-a părut banală expresia "poartă cuvântul iubire rostogolindu-l în grabă" dar la o citire mai atentă mi-a dat de găndit. | |
| = La mulți ani! | Liviu Nanu [12.Dec.05 01:47] |
| O poezie căreia nu prea ai ce-i reproșa, doar dacă ești cusurgiu. Poate doar rimele din prima strofă "arogant-galant", "plastic-elastic" care mi-au sărit în ochi. La mulți ani și multă inspirație! | |
| = LMA | Sorin DespoT [12.Dec.05 01:57] |
| la mulți ani, Virgil! sărbători fericite! să fii fericit! S.D. | |
| + cal/om/sageata | ioana barac grigore [12.Dec.05 02:35] |
| acum un an mi-as fi dorit sa pot atarna o stea la epoletul acestui poem minunat. o fac acum. sper sa nu fie anacronic. cu sinceritate, pentru talent si inspiratie, pentru forta cuvantului si a raspunsurilor! | |
| = Anton, Sorin și Ioana | Virgil Titarenco [12.Dec.05 08:05] |
| merci Antoane de urare. multă inspirație și ție că știu că nu strică. este cu adevărat copleșitor să te întîlnesc aici Sorin, mulțumesc, asemenea și ție Sărbătorile. Nu ți-am mai răspuns dincolo fiindcă, zic eu, lucrurile sînt clare. Ioana, uite și o stea postmortem. te privesc din confortul cosciugului în care "m-au pus [...] și mi-au dat drumul la vale" și îți zîmbesc cu tot cu diacritice.... ironia e cea mai bună armă împotriva idioțeniei, citeam astăzi undeva... so long. | |