| = ratacitilor, tulburatori de ganduri ca mine | Maria Prochipiuc [02.Oct.05 19:06] |
| Te văd în poezia aceasta tributară unor aduceri aminte: caut prea des dovezi / in fiecare clipa ma impiedic de reguli. Știi, îmi este greu acum să te comentez, ți-am parcurs toate textele încât te-am descoperit în diverse posturi, dar azi e o altă Mădălina, altfel de cum o stiam, oprită undeva la bariera timpului, într-o neliniște, vreau să cred a cuvântului care încearcă din nou să se rescrie după o tăcere. E aspirația ta spre acel ceva al ratacitilor , tulburători de gânduri, sau, e poate doar urma de vis și că totul s-a întâmplat.. sau cine știe se mai poate... | |
| = Timpul tau neatins curge frumos | Bogdan Groza [21.Dec.04 08:49] |
| Madalina, sa stii ca si eu, uneori, "caut prea des dovezi si in fiecare clipa ma impiedic de reguli" Deh, poate e deformare profesionala sau blazare, avand in vedere ca amandoi suntem juristi (in sens larg spus, pentru ca tu ai devenit deja magistrata) Referitor la poezia ta. Pare o neliniste a ta, o framantare launtrica, ai vrea si n-ai vrea sa " tii cont acum de zilele pare din calendar, de culoarea rosie a semaforului..." E o poezie reusita. | |
| = Maria si Bogdan | Madalina Maroga [02.Oct.05 19:06] |
| Maria, Tu mi-ai comentat prima varianta a poeziei, intre timp am mai modificat cate ceva. Uneori scriem lucruri care poate au mai fost spuse si din dorinta de a scrie ceva unic incercam sa spunem totul altfel. Oricum, tu ai simtit ceea ce am avut de spus in aceste versuri si asta ma bucura nespus de mult. Asa cum ai spus, am incercat sa scriu din nou dupa o tacere. Multumesc! Bogdan, Multumesc pentru vizita. Si eu te citesc cu mare placere. Te rog sa ma scuzi daca in ultimul timp nu am lasat cate un semn al trecerii mele dar din pacate timpul nu imi permite intotdeauna. Da, cred ca ai dreptate cu deformarea profesionala ... :) Va doresc sarbatori fericite si un an nou cu multe bucurii. Cu drag, Madim | |
| = ...hm...neatins? | Catalin Gaian -Konig [02.Oct.05 19:06] |
| Madim, cuvantul tau nu are nimic de a face cu timpul. Domnia sa, timpul, este imuabil.In nemiscare lasa in urma clipe, pe care care le considera demne de "ne-marinimia" sa, si acelea privite cu dispret nu fac decat sa ne arate noua muritorilor cat suntem de mici si.............. insignifianti...Nisip. Cuvantul tau bucura, mangaie, adulmeca locul dintre oameni si alatura spiritului, dragostea pe care tu o daruiesti fara sa astepti nimic in schimb. Sunt cuvinte care tulburand, in ingenuitatea lor spatiul dintre oameni,ar trebui sa daruiasca un "bob de magic", celor care le sorb...le saruta... Rostite, asemeni rugaciunilor, poate vom intelege, fara echivoc, NASTEREA PRUNCULUI IISUS ca pe primul pas spre "indumnezeire". Poate gresesc...oricum, te rog sa ai pasienta pentru gandurile mele. Sa ai sarbatori fericite...si umbla in dragoste mereu! | |