| = aspirator de cuvinte | Alexandru Dan-Alexandru [21.Dec.04 18:52] |
| parerea mea este ca acest text ar trebui sa mearga direct la recomandate; este absolut...aspirator de cuvinte! nu mai stiu ce sa mai zic...e minunat! | |
| = umbrele de sare | simona marcu [22.Dec.04 00:08] |
| Am intrat pe varfuri si ies la fel de tiptil.Respiratia poeziei tale m-a incalzit in iarna asta rece. | |
| = Miraj, Alexandru, mulțumesc | Virgil Titarenco [22.Dec.04 09:36] |
| Alexandru, îmi place metafora ta cu aspiratorul...:)).. nici nu știam cum s-o iau. Uite că noroc de comentariul tău că m-am dus să văd ce postezi tu pe aici. Și recunosc că am citit doar ultimul tău text dar mi-a plăcut. Cred că am să scriu ceva acolo. E păcat să nu îți observe textul mai multă lume. Miraj, știu... și tu ți-ai amintit mama cu cîteva zile în urmă.. | |
| = recomandat :) dupa cum ziceam | Alexandru Dan-Alexandru [22.Dec.04 11:18] |
| dupa cum ziceam, textul dumneavoastra a aterizat direct la recomandate. va multumesc pentru aprecieri si va mai astept | |
| = Autentic | Albu Vladimir [22.Dec.04 11:20] |
| Vazut... simtit... foarte frumos... un soi de pace-tulburare oricat de paradoxal ar suna. | |
| + amintindu-ne de ea | Thais Teodorescu [22.Dec.04 14:23] |
| stim, stim ca ea se roaga pentru noi. simtim asta prin toti porii si, astfel, poezia de fata ar putea fi continuata la nesfarsit. Cu toate acestea Virgil a reusit sa finalizeze poemul fara a-ti lasa impresia ca ar mai fi ceva de spus. o multitudine de trairi surprinse aici: "stiu ca te rogi pentru mine mama simt atunci cand respiratia lumii ma pipaie" "stiu ai tacut astazi cuvantul acela care nu se poate rosti pentru ca este facut din umbrele de sare ale sufletului tau" | |
| = Virgil | Ina Simona Cirlan [22.Dec.04 21:58] |
| Cred ca raspunsul ce ti-l datoram o sa fie in aceeasi masura si un comentariu potrivit, in subsolul poeziei tale! Namaste(intr-o traducere nu foarte exacta)= "Ma plec ;i salut Divinul, care se afla in tine!" Deci, Namaste, Virgil! | |
| = adormiti | anca a [27.Dec.04 18:21] |
| Imi amintesti de bunici adormiti. Ma intrebam, copil fiind, cum de nu se plictisesc pe genunchi. Nesfarsite imi pareau rugile lor neauzite. Imi amintesti de bucuria si apasarea pe care mi-o lasa si azi genunchii lor batrani.. | |
| = pentru Anca, Ina, Thais si Vladimir | Virgil Titarenco [29.Dec.04 08:40] |
| Mulțumesc Vladimire, Thais, de cînd nu te-am mai întîlnit.... Ina, mă plec... Anca, întotdeauna acolo... | |