Anna Lesko, se cuvin lămuriri


În această lună, a existat în presa din România o importantă și consistentă dezbatere: dacă domnul Marian Ionescu, lider și chitarist al formației Direcția 5, a acordat-o sau nu pe domnișoara Anna Lesko, înfocata unionistă, care a descălecat de câtva timp la București și pe care o considerăm, din punct de vedere teologic, destul de exigentă cu sine. Ne referim la acel prim proiect muzical al interpretei, de autoreprezentare – "Ard în flăcări"...
Considerăm că intervenția "Literatorului" poate să fie decisivă în această dilemă mediatică și, totodată, credem în oportunitatea și în căderea demersului nostru.
Vineri, 23 ianuarie a.c., la Rapidul 661 București - Iași, cu plecare la ora 12.40, printre înfrigurații călători, erau și membrii trupei mai înainte amintite. Moldova noastră fiind blocată rutier, inclusiv pentru orice fel de unire, mulți au preferat transportul pe calea ferată. Posibil ca băieții să fi fost nevoiți să plece din Gara de Nord pentru a ajunge la vreo cântare programată în cadrul unei festivități.
Până acum, nimic nu pare a justifica intervenția revistei noastre. Dar, la puțin timp, a apărut la peron puțin agitată și destul de fremătândă, femeia care l-a făcut celebru pe omul de afaceri Irinel Columbeanu. Pârlita porumbiță era secondată servil, după cum se și cuvine, de către un om de bagaje, pe care l-a pus grabnic pe liber. Neștiind în ce vagon au intrat alternativii rock, s-a și pus pe întrebat în sus și în jos. Dintre cei pe care îi cerceta, s-a nimerit omul care dădea cu ciocanul în roți, responsabilul cu poșta fiind de negăsit. Decepționată de insuficiența lui informațională, s-a oprit în fața șefului de tren, un bărbat masiv, destul de alcoolic între ture, având un oarecare început de cuperoză și care părea, cromatic, cel puțin la fel de ars în flăcări.
- Ce direcție 5, duduie? Urcă-n tren, că pleacă-ntr-un minut!
- Totuși, n-ați văzut niște băieți cu două chitări și o clapă?
- Măi domnișoară, dumneata ești tehuie la cap?! Dacă ai bilet, urcă-n tren! N-auzi că pleacă acum?!
Nemulțumită de prestația hârâită a interlocutorului, interpreta s-a urcat în tren, ținându-se cam nehotărât, cu mânuța ei nesigură, de bara rece a scăriței. Simultan, i-a prezentat "nașului" o alternativă: "Ați putea fi mai politicos, pentru că eu sunt Anna Lesko!"
Înainte de a fluiera, ceferistul a rostit printre dinți: "S-a umplut lumea de... și n-am mai auzit continuarea, de unde să știu eu de chitariștii ei?!"
Noi nu credem în desprinderea accidentală de grup și nici în întârzierea Annei Lesko. Pe de altă parte, cea care iarna arde în flăcări, vara se dă pe balansoar, iar toamna se confruntă cu melancoliile meteo, conform videoclipurilor sale, nu pare să întârzie, de felul ei. Zicem noi că împricinații au premeditat să vină separat, pentru a nu fi văzuți în cuplu, gara fiind în acele zile extrem de populată. Preocuparea de a nu fi percepuți în concupiscență a fost dominantă oricăror norme de politețe din partea "băiatului". Bănuim că, până la urmă, relaxați, s-au regăsit în tren și au ajuns împreună la respectiva cântare, care ar fi putut să fie comună.
Nici măcar noi nu știm precis de ce domnul Ionescu a luat același tren ca domnișoara Lesko. Putem însă considera că a fost o teribilă coincidență sau chiar pregătirea pentru rezolvarea de facto a dezbaterii din presă, cea care ne-a cerut imperios intervenția.
Nu publicăm fotografii ale întâmplării, din simplul motiv că o astfel de tratare frivolă nu intră în specificul publicației noastre. În schimb, am găsit de cuviință să lămurim, cu detașare, cum stau lucrurile, pentru a nu-i lăsa în suspans pe prezumțioșii jurnaliști care au o ureche muzicală îndoielnică, invidioși chiar și pe cei care dau cu ciocanul în roțile trenului.


Literatorul, nr. 4 (10), 29 ianuarie 2004
Gorjul de azi, Supliment, nr. 9, 20 februarie 2004